Vei ajunge cine visai sa fii?

Ce faci cand o sa ajungi ala de visezi tu acum ca iti doresti sa fii?? Cam cum te-ai raporta la succes, la bani, la impliniri, la lux, smecherie?? Ai mai afirma despre tine ca esti o persoana umila? Crezi ca nu te-ar lua putin pe sus high-life-ul ala nebun?? Crezi ca ai face ce spui acum ca ai face, sau te-ai pozitiona undeva deasupra lucrurilor si ai da directive? Se poate sa te transformi intr-un “tu” ceva mai neobisnuit si schimbat. Nu neaparat in bine, si asta nu cred ca e o perspectiva prea buna. Sunt curios care e vibe-ul printre oameni cu privire la situatia asta. Vreau sa cred ca traiesc intr-o lume unde oamenii raman umili si nu uita radacinile din care provin. Cred ca asta e o calitate esentiala pe care trebuie sa o aiba un om ce se vrea de succes. Sa nu ajunga sa epateze cand tinde sa ii fie mai bine. Asta inseamna si respect, si recunostinta fata de tot ce s-a intamplat si, in acelasi timp, constient de valoarea mea umana. Esential e sa nu te schimbe banul, prietene. Banul si statutul social nu ar trebui sa iti influenteze comportamentul. Trebuie sa tii minte ceva: banii exista doar atunci cand nu ii ai. Cand ajungi sa ai bani, deja nu prea ii mai simti atat de pregnant in viata ta. Incearca pe cat posibil sa te pastrezi TU, asa cum te stii si cum sperai ca o sa ajungi la maturitate. Un om normal, placut, prietenos, atent la nevoile celor dragi din jur si, mai presus de toate, nu uita niciodata de unde ai plecat chiar daca e super-mega-ultra smecher unde ai ajuns… Nimic nu e pentru totdeuana. Vorba asta se aplica indiferent de situatie, si cand iti merg toate din plin, si cand intampini dificultati de tot felul. Viata e un cadou si daca te aduce in punctul unde te-ai visat, nu poti decat sa ramai umil si sa multumesti cerului. Sau lui “Cristi”, “the Cristi”! 😀

Burduşel

Advertisements

Nebunia aduce fericire

Daca o vrei de tot,  cauta ca ea sa fie nebuna in sensul cel mai bun al cuvantului. Cu cat e mai ciudata, mai complexa, mai amuzanta, cu mai multe pasiuni, cu atat mai bine. Fa-ti loc in bucatica ei de nebunie si las-o sa te invete cum e in lumea ei. Bucura-te de ea si de fiecare clipa petrecuta impreuna la maximum, fa-o sa rada in hohote, joaca-te cu ea, uita de tine, de timp, de lume… Incearca sa o vezi asa cum n-a putut nimeni, surprinde-o, n-o certa, da-i voie sa fie naturala in preajma ta, sa se simta atat de confortabil incat sa poata face lucruri pe care le considera tabu. Da-i timpul tau, tot timpul pe care il ai, fa-l sa treaca precum o secunda, sa isi mai doreasca sa te vada oricand, incearca devii universul ei lasand-o sa fie EA. Nu incerca deloc sa o schimbi, nici ea nu o va face. Fii prietenul ei, tovarasul, fratele, mama, orice, numai fii langa ea cand are nevoie de tine. Asa vei deveni al ei, al nebunei de care te indragostesti pe zambet ce trece. Toate astea te vor face sa ii iubesti nebunia, sa o vrei numai pentru tine, si ea va stii ca in ochii tai e cea mai frumoasa din lume. Stie asta pentru ca tu ii dai voie sa fie ea, nu o ingradesti, nu ii stabilesti limite, e ea in totalitate. N-are cum sa nu iubeasca asta, e tot ce e mai frumos si mai placut cand esti in cuplu. Nimeni sa nu schimbe pe nimeni, dar in acelasi timp relatia sa se dezvolte si va simti ca vrea sa stea tot timpul doar cu tine. Doar cu tine pentru ca tu ai descoperit-o pe ea si nu te-ai speriat. Dimpotriva, abia o asteptai! Unde mai pui ca, daca a aparut in viata ta si iti place aproape tot ce face, trebuie sa te descurci cu nebunia ei. Ba, uite, mai bine fii tu nebunia ei si o sa fie exemplar!!

Burduşel

Inceputul e secretul

Incearca sa faci tot timpul ceea ce obisnuiai sa faci la inceputul relatiilor si nu va mai exista un final al celei in care esti. E treaba ca noi incepem sa ne obisnuim dupa ce cucerim o femeie si devenim oarecum plictisiti, multumiti sau cel putin asa pare din exterior. Cred ca pentru a pastra femeia potrivita in viata ta, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu se piarda flama aia de la inceput cand amandoi sunteti atat de fericiti ca v-ati cunoscut incat va vine sa va lipiti la propriu unul de celalalt. Daca ai curtat-o cumparandu-i flori, fa-o mereu. Daca ai scos-o la film, continua sa faci asta. Indiferent ce faceai la inceput si ei ii placea, continua. Asta n-are cum sa dea gres vreodata. Incearca sa ai inventivitate, spontaneitate si fa-o sa zambeasca. Ea se va indragosti de tine pentru ca o faci sa rada si sa se simta confortabil, iar tu te vei indragosti de zambetul ei vecin cu soarele. Bucurati-va unul pe celalalt intotdeauana si totul va merge bine pana la capat. Bun, sa punem si raul in fata si sa spunem ca la un moment dat se va plictisi. Chiar si asa, daca tu ai dat tot ce aveai mai bun, nu vei avea niciodata nimic sa iti reprosezi. Clar ca, daca decide sa se desparta de tine in momentul in care tu ai facut tot ce e omeneste posibil sa o apropii si sa ii bucuri inima, nu merita sa fii dezamagit sau suparat. Nu era EA. Dar, in acelasi timp, in mod normal, orice om sanatos la cap(fie ea si femeie) va intelege ca dovezile tale de dragoste merita luate in considerare si vei primi pretuirea pe care o meriti si o astepti. Nimic nu e mai frumos ca inceputul unei relatii, dar ceva poate fi cu adevarat mai frumos si placut decat orice, si anume relatia de la un capat la altul. Presupunand ca lucrurile merg bine si finalul nu va exista. Totul e sa incerci si sa te pastrezi acolo in fiecare clipa. Daca ai cucerit-o, asta nu iti da dreptul sa te faci un meltean care se uita la meci si isi tine halba de bere pe burta. Trebuie sa ii arati ca esti cine spuneai ca esti si sa faci pentru voi tot ce spuneai ca vei face. Cu alte cuvinte, fii barbat!!

Burduşel

Secunda

Tu esti in fiecare zi a existentei tale secunda vie a ceea ce urmeaza sa faci cu adevarat. Ideea e ca esti in triliarde de feluri, sunt bucati din tine pe care le cunosti in anumite momente, te depasesti pe tine. Pe experienta ce trece devii mai constient de cine esti si de ce vrei sa devii. E momentul in care imbratisezi cu adevarat viata si totul vine spre tine cu viteza de croaziera. E genul de traire si de visare de parca ai fi pe plaja in Barcelona la 6 dimineata. Doar tu, ea si 2 Corona. Cam asta trebuie sa simti pentru viata in orice secunda a ei, de parca iti combini iubita in fiecare zi si o cunosti din ce in ce mai bine. Atunci probabil o sa intelegi care e scopul. Scopul fiecaruia dintre noi, ca indivizi in societate, dar mai ales o sa te simti pe tine cel care esti cu adevarat. De abia in momentul in care vei ajunge sa iubesti viata, incepand de acolo viata te va rasplati. Dar trebuie sa poti sa o iubesti in fiecare clipa mai mult, sa n-ai limita, sa nu cunosti bariere, sa iubesti sa traiesti cu toata fiinta ta. Si sa vrei sa te cunosti cu fiecare experienta noua ce ti se arata. Cred ca asta e concluzia: sa fii constient de cine esti, sa imi impacat cu asta, sa iti poti vedea potentialul si mai apoi sa te asezi pe drumul pe care viata iti va surade. Locul in care tu alegi sa te asezi sau sa excelezi. E perfect egal!

Burduşel

Profesori de ura

Plec spre munca intr-o intarziere maxima si ajung in statie la 141. Dupa vreo 10 minute asteptand pe o caldura torida, vine autobuzul, inainte de asta te gasesti cu o prietena in statie, urcam amandoi si me indreptam spre metrou. Dupa vreo 2 statii remarcam ca niste copilasi tipa destul de tare in spatele masinii, dar traind in Ferentari suntem mai mult decat obisnuiti cu aceste manifestari. Ideea e ca exact cand sa ajung la Eroii Revolutiei, o doamna din spatele nostru spune in felul urmator: “ce pacat ca nu mai traieste Hitler, altfel tiganii astia n-ar fi trait si nu se mai purtau asa astazi” , facand referire strict la acei copii care urlau anterior. Bineinteles ca nu am rezistat si m-am intors sa intreb daca doamna a spus ceea ce cred eu ca a spus. Raspunsul a fost unul afirmativ fara niciun pic de intarziere si remuscare. A urmat apoi o disputa verbala, disputa in care am aflat ca doamna era insotita de inca vreo 4-5 colegi/colege, toti cadre didactice. Cadre didactice care au inceput sa imi spuna ca tiganii nu merita nimic, ca ei se chinuie sa ii educe, ca nu cumva as vrea eu sa fac asta si sa vad cum e?? Trebuie sa recunosc ca m-am infierbantat prea tare si n-am apucat sa spun tot ce as fi vrut sau in maniera in care mi-as fi dorit. Dar am spus exact ce ma deranja si m-am trezit cu o atitudine ostila a domnilor profesori care au ajuns sa imi faca observatie exact ca pe timpul raposatului ca nu sunt imbracat adecvat. De parca faptul ca porti un tricou cu imprimeu colorat si o pereche de jeansi rupti la genunchi ar trebui sa te catalogheze. N-o sa uit niciodata indarjirea unor profesori care ar trebui sa isi educe elevii si sa le ofere o perspectiva corecta asupra vietii, ce suparare puternica si ce aversiune simteau ei fata de tigani. Bai, si chiar nu inteleg de ce si de unde atata ura si atata rasism… Mai ales ca vorbim despre niste copii, nu despre oameni in toata firea care au puterea de a alege ce vor sa faca. Cadrele astea didactice cu care m-am certat eu nici macar nu ar fi trebuit sa aiba atitudinea asta in public si sa incerce sa medieze conflictul creat. Uite d-aia ii consider niste profesori care educa prin ura si educa incorect… Daca astia sunt profesorii din ziua de azi, imi cer iertare in fata profesorilor mei pentru momentele cand ma gandeam ca nu sunt potriviti pentru noi. Dar si profesoratul a ajuns precum preotia pentru societate. Cei ce aleg drumurile astea uita ca e nevoia in primul rand de vocatie. Trista lumea in care traim daca in 2015 inca discriminam dupa aspect…

Burduşel

Incurabil

Cineva, undeva,  te cauta in fiecare persoana pe care o intalneste. Nu ai niciun motiv real sa te lasi atins de tristete. Asa o declaratie de dragoste mai rar iti e dat sa auzi. Optimismul ar trebui sa fie la un nivel incurabil si nici sa nu simti ca esti incomplet de atata timp. Asta ar trebui sa iti fie dictonul vietii incepand din secunda asta! E cel mai dulce mod de a spune ca inca nu esti pregatit sa ai pe cineva doar pentru tine in viata ta. Qoute-ul asta atat de misto are menirea de a te scoate din mocirla asta a asteptarii absurde. Astepti sa ce?? Stii foarte bine ce vrei si reusesti sa te pacalesti de fiecare data. Esti un copil, ai o gandire precara si te pierzi cu fiecare femeie pe care iti doresti sa o iubesti. Si tu esti la fel ca cea care te cauta. Tu nu o cauti pe ea si nici ea pe tine in fiecare persoana, ea cauta ca prima persoana intalnita sa fii tu!! I se ofera, la fel cum o faci si tu, celuilalt/celeilalte… Dai tot oricui vine, ea face la fel. Nici macar in a pierde nu e nimic special. Probabil singurul gust ce poate indulci amarul acestor cautari indelungi ar putea sa fie reprezentat de aflarea ei/lui! Dar e din ce in ce mai greu… Lupta e aproape pierduta! La fiecare nou inceput vibrezi doar din reflex, asa obisnuiau sa mearga lucrurile. Acum, sunt doar simple atingeri carnale, o alta tipa trecuta prin dormitor, un alt gagiu aruncat pe pat in camera de camin si tot asa… Se pleaca totusi de la ganduri romantice impanzite pretutindeni precum lampioanele la sarbatorile dedicate luminii! Se sfarseste printr-un alt insucces, printr-o alta sarja ratata. Cu gandul ca ea te cauta undeva acolo nu te poti alimenta in fiecare zi. Ai zile cand te duci si tu sa o cauti. De ceva timp nu prea mai mergi… Ai obosit sau iti pierzi speranta??

Burduşel

Pacaleala unanima

Aceasta postare este un pamflet. Orice asemanare cu gandirea bolnava a barbatilor este pur intamplatoare. Acelasi lucru se aplica si cand vorbim de femeile care vor doar sa para “mironosite”. Repet, e doar pura asemanare! :))))

Bai, stii ca toti facem la fel. Si femeile si barbatii procedeaza exact la fel. In plus, noi barbatii credem ca avem playbook-ul nostru secret si ca jucam femeile pe degete cand de fapt e o chestie de comun acord. Toata lumea stie despre ce e vorba si unde doreste fiecare sa ajunga. Hai ca stiti cu totii la ce “prefacatorie” fac referire. Incepe frumos, e nebunia aia incandescenta de la debutul relatiei cand peste tot sunt numai dulcegarii si inorogi. Ideea e ca toata lumea implicata stie inca din secunda 1 ce isi doreste, doar ca amandoi participantii la treaba asta se fac ca nu despre asta e vorba. Bun, ei ii place de tine, tie iti place de ea si ajungi la momentele alea cand trebuie sa o scoti la 15 sucuri, 40 de filme, iesiri nenumarate in oras, pana cand realizezi ca dupa vreo 2 luni in care ai cheltuit niste bani(nu zic ca nu ar trebui sa faci asta), vrei sa te vezi cu ea si iti vine ideea incredibila de a o invita la tine.(aici deja nu mai aveai bani:))) Unde mai pui ca e momentul perfect: ai tai sunt plecati, laptop ai, curentul functioneaza, patul e facut, ai si cablu hdmi sa nu cumva sa vezi filmul pe un ecran de nokia 3310. Si o aduci in punctul in care s-ar fi aflat si in urma cu 2 luni, doar ca ati reusit sa va prefaceti atat de bine ca nu vreti niciunul sa faceti sex inca de atunci incat chiar si voi ati crezut. E redundant sa spun ca la film i-ai dat play abia dupa ce v-ati dat voi play! :)))))) Deci, d-asta zic, un pic de curaj, sinceritate si nebunie ar fi perfecte in anumite momente. Doar ca societatea te invata ca mai intai trebuie sa cunosti omul, sa ai o oarecare incredere ca totul o sa fie bine, plus ca femeile au creat intr-un fel “regula” asta pentru a ne face pe noi sa meritam “cireasa”! :)))) Per total mi se pare ca e un joc corect, dar parca pierdem din spontaneitate si din teribilism, lucruri pe care trebuie sa le folosim din cand in cand. Femeile or sa para ofensate la prima citire a acestui post, dar in momentul cand isi vor da 5 minute de sinceritate cu ele vor realiza cata intelepciune si adevar sta in aceasta cugetare filosofica! :)))))

Burduşel