Stari confuze

Tristetea si singuratatea sunt parte din viata. Nu ai mai putea aprecia cu adevarat momentele frumoase in lipsa singuratatii si a tristetii. Dar ce faci cand esti nevoit sa traiesti asa pentru o prea lunga perioada de timp?
   Cum combati senzatia de inutilitate, starea de singuratate si tot ce mai aduc aceste stari in viata ta?
De unde sa capeti energia pentru a lupta in continuare, ce izvor nesecat al rabdarii trebuie sa ai sa te poti impaca cu gandul ca la final o sa fie totul bine?
  Ai familie, ai apropiati, ai prieteni, iar astea ar trebui sa ajute. Dar nu o face. Nu ajuta pentru ca tie nu iti lipseste afectiunea aia. Tie iti lipseste apropierea feminina, incepe sa te doara sufletul, obosesti asteptand, cautand sau ce naiba faci tu acolo. Ramai golit de energie, simti ca nu mai poti.
Si atunci ce faci? De unde sa dai ceva ce nu mai ai?
Nu ramane decat sa te zbati in mocirla pana cand va aparea o raza de soare, eventual.
E inuman sa traiesti asa, pe gol, fara sa mai primesti ceva, cat de mic sa te scoata din starea de amorteala.
Ajungi sa petreci prea mult timp in propriul creier, incepi sa te indoiesti de tine, nu gasesti in nimic un colac de salvare. Te rogi doar sa nu ramai in larg, uitat de lume, depasit de evenimentele din viata ta. Ai esuat intr-o mare de nesansa, nu gasesti pe nimeni sa iti dea incredere si putere sa iti revii pentru a merge mai departe.
Traiesti in lumea oamenilor mari, nimeni nu are timp de problemele altuia. Asa e, de cele mai multe ori n-ai timp nici de problemele sau dramele tale personale. Trebuie sa tii minte ca te ai doar pe tine si asa o sa tot fie… Nimeni nu stie pana cand!

Burduşel

Anunțuri

Dragostea e nemurire

Iubirea este singurul sentiment care poate pacali trecerea timpului. Nu cred ca exista alt moment in viata care sa te faca pur si simplu sa uiti ca totul se petrece in decursul unui anumit timp. Dragostea e sentimentul ce poate face secundele sa para ani si invers. Fiecare dintre noi are cel putin o experienta care i s-a impregnat in minte si in suflet legata de iubirea adevarata, de o dragoste nemarginita si interminabila. Vreau sa cred ca fiecare individ a uitat in acele momente ca exista timpul, cu totii am trait atemporal, ne-am considerat stapanii Universului, am sfidat legile universale pentru cateva secunde sau minute, am pacalit moartea trecand intr-un plan ce te ducea cu gandul la nemurire. Cum sa nu iti doresti sa iubesti? Ce fel de om meschin trebuie sa fii pentru a refuza dragostea? Cat de mult sa te detesti pe tine sa poti spune NU celei mai frumoase trairi de pe pamant? Dragostea e singurul sentiment care te poate face sa uiti de orice dificultate, dragostea poate schimba destine, iubirea poate unii comunitati, poate opri razboaie, dragostea poate tine lumea pe loc sau o poate duce pe culmi nebanuite. Dragostea ar trebui sa fie predata in scoli, nu religia. Iubirea de orice fel inalta, creste si evoca spirite, dezvolta persoane si personalitati, iubirea este motorul cel mai de pret al omenirii. Numai ca noi, condusi de consumism si de ignoranta, ajungem sa folosim acest motor doar la „relanti”, cand de fapt ar trebui sa apasam pedala pana la fund in a oferi dragoste semenilor nostri. Dragostea si iubirea sunt singurele inamice ale timpului, cu ajutorul lor putem deveni nemuritori. Chiar si pentru cateva secunde, pentru mine ar fi de ajuns…

Burduşel

Diamant in noroi

Povestea clasica de pe orice strada din Romania incepe asa, esti un pustiulica de vreo 6-7 anisori, ai tai te trimit la scoala pentru a primi educatia potrivita, tu esti destul de inteligent de la o varsta frageda, prinzi chestiile din zbor, o faci natural, nu te chinui deloc in ceea ce priveste captarea si asumarea informatiilor primite. Asta spune despre tine ca esti un copilas inzestrat. Timpul trece si avansezi spre jumatatea claselor primare, esti deja intr-a 5a si te pricepi si mai bine la ceea ce ti se da de facut. Pana aici totul decurge mult mai bine decat erau asteptarile si incepe sa incolteasca inauntrul tau ideea de a merge la un liceu bun din oras, asta pentru a putea avea cariera la care visezi de mic. Iei examenul pentru clasa a9a si ajungi la liceul mult dorit. Viata devine mult mai interesanta si mai alerta, incepi sa cunosti oameni feluriti, care mai de care mai inteligent si interesant. Numai ca aici incep sa apara niste bucati ale povestii nu atat de colorate. Tu locuiesti intr-un cartier rau famat de la periferia orasului si diferentele dintre tine si colegii tau la nivel material sunt unele uriase. Ai tai nu isi permit sa iti ofere decat cei 5 lei de buzunar in fiecare zi. Nici nu stii ce sa iti iei mai repede de ei. Momentul in care ajungi seara acasa de la liceu e de fapt momentul in care iti privesti realitatea in ochi. Traiesti in doua lumi paralele, lumi ce nu se vor intersecta niciodata, singurul lor punct comun esti tu. Aici intervine o alta lupta personala, purtata in interior. Lupta care este ba pierduta, ba castigata. Sunt seri in care stai cu „bagabontii” in cartier si celelalte seri cand inveti pentru ceea ce urmeaza a doua zi la scoala. E bine ca poti face asta si ca nu te indepartezi de vis. Anii zboara si vine BAC-ul, esti increzator in fortele tale si reusesti sa promovezi cu putin peste media 9. Nu e rau deloc, toata lumea te felicita. E momentul in care simti ca lumea te priveste de parca ti-ai depasit conditia. E normal sa te priveasca asa, cei din etnia ta nu obisnuiesc sa exceleze in mediul universitar sau academic. Asa gandeste lumea, in stereotipuri, asa va merge intotdeauna. Nu alegi o facultate de stat pentru ca esti nevoit sa muncesti pentru a iti intretine nevoile. Asa ca mergi la privat, acolo unde apar diferentele exact ca la inceputul clasei a9a, colegi care au parinti milionari in euro, masini de foarte multi bani si haine exorbitante. Singura alinare si bucurie pe care o ai e ca tu esti mai dotat din punct de vedere intelectual, pare ca te incalzeste asta, asa s-a intamplat mereu pana acum. Si uite asa, purtat de timp, ajungi si la finalul facultatii, dai si iei licenta cu 10, incerci sa intri in tot felul de proiecte pe domeniul ales, dar te lovesti de refuzuri neintemeiate, de lipsa increderii si a experientei si tot ce faci e sa te lupti cu morile de vant. Totusi, nimic nu te impiedica sa incerci sa te gasesti pe tine, sa iti dai toata energia pentru a implini asteptarile pe care le ai de la tine. Pe drumul asta sinuos intalnesti si oameni frumosi, inteligenti, langa care reusesti sa te asezi si langa care visurile tale par mai usor de atins. Ajungi sa iti descoperi o latura umanista pe care credeai ca nu o ai, dezvolti tot felul de proiecte pentru ajutorarea celor din jur, devii etalon pentru etnia ta si aproape ca ai uitat momentele grele care la inceput pareau nesfarsite. Doar ca, din nou, pe drumul ales, pe drumul asta nou, te lovesti de discriminare, reticenta si ura din partea celorlalti. Continui sa lupti cu morile alea de vant pe care le-ai mentionat anterior, crezi in schimbare la orice nivel si nu vrei sa renunti asa usor la un ideal al vietii tale. Tu stii cine esti, te uiti la tine, dar locul in care te afli e plin de jeg, ura, dispret, nimicnicie.. te uiti in oglinda, tu arati perfect! Lumea de afara e bolnava… E bolnava in stadiu terminal, dar n-o trata asa. Incearca din rasputeri sa o resuscitezi pentru ca prin schimbarea ta vei reusi sa trezesti si alte spirite asemanatoare, schimbarea poti sa o oferi ca alternativa tuturor, e obligatia ta!!

Burduşel

Suflet de copil

Sunt cel mai viu om pe care il cunosc. Si stii de ce? Pentru ca n-am pierdut copilul din mine. Si nu numai ca nu l-am pierdut, dar il tine bine acolo, il educ, il cresc, il las sa creada in ce vrea el. Nu il las sa dea piept cu societatea si cu gandirea ei bolnava. Ii alimentez obiceiurile, il fac sa aiba incredere in el. El vede bine lucrurile, n-are prejudecati, nu e ingamfat, ignorant sau mai stiu eu ce… Problema e ca nu il pot vedea sau simti intotdeauana, chiar daca e parte integrata in mine. Nu e vina lui, el e acolo tot timpul, dar ma pierd in valtoarea vietii, in detalii nesemnificative. El ma cauta mereu, incearca sa ma aduca cu fata spre el, sa vad si eu ca el, sa simt bucuria nealterata, iubirea neconditionata, eu il refuz inconstient. Traiesc cu amaraciune, cu venin si in mine zace un ocean de fericire. Si e numai vina mea. Alternativa mai buna nu exista. Bucuria, zambetul, copilaria sunt ale mele si nu las pe nimeni sa le ia. Le voi exploata la maximum pentru a trai cum vreau sa o fac, fara sa ma lovesc sau sa depind de cineva. Eu sunt mai viu, mai inteligent, mai constient de tot ce pot realiza si ma asez la drum. Eu va indrum pe toti spre hegemonia frumosului, a binelui, a vietii fara griji, a dragostei dezinteresate, o lume noua vazuta prin ochii nostri de copil!!

Bosho

Cine e Burdusel?

Majoritatea ma stiti ca fiind Bosho,Bogdan sau Negrutz, aveti formata o anumita parere despre mine si sper sa fie una ok. Acum o sa va zic cine e Burdusel si fac referire la o alta bucatica a celui ce sunt eu…Burdusel e tipul calculat,baiatul silitor care a terminat unul dintre cele mai de renume licee din Bucuresti,acelasi tip care a absolvit si Facultatea de Jurnalism si care a ales gresit anumite chestii pe parcurs. Ideea e ca m-am trezit si sunt pus pe treaba. Si uite acum iti zic cine sunt si ce iti voi da aici pe blog, asa ca baga o geana si acorda-mi atentie!!! Sunt Bogdan, am 23 de ani, sunt mega caterinca, un om extraordinar de sincer si debordez de inteligenta(sau, cel putin, asta cred). M-am apucat de bloggerit pentru a va opri din a ridica mediocritatea la nivel de sublim. M-am saturat, si cred ca si tu te-ai saturat de bloguri care iti plac cat de cat, de oameni care scriu aproape bine,de scriitori lipsiti de vocatie. Vin sa combat curentul actual si sper sa iti daram clasamentul de blogging. Ma simt nevoit sa iti ofer alternativa pana cand, citindu-ma, vei realiza ca preamareai niste tristi. Aici n-au loc Zoso, Otrava si Radu F. Aici scriu eu pentru tine si te respect mai mult decat oricare dintre ei. Asta pentru ca ma respect intai pe mine. Si daca eu m-am saturat sa citesc cacaturi, vreau sa cred ca si tu te-ai saturat sa o faci. O sa iti dau aici esenta pura a gandirii mele,o sa imi exprim frustrari, o sa impart cu tine bucuriile, necazurile, intrebarile si tot ceea ce consider eu relevant in existenta noastra, a tinerilor. Vreau sa te ajut sa te descoperi, sa cresti, sa iti recunosti inteligenta si toate abilitatile pe care le ai. La fel ca mine, si tu ai multe filme in cap, misca-ti fundul de pe scaun si hai la treaba sa schimbam tot ce cunoastem pana acum. Eu asta vreau cu blogul asta,sa trezesc constiinta comuna, sa te fac sa te misti, sa te pui in valoare, sa venim cu noul in societate. Pe parcurs o sa ma cunosti din ce in ce mai bine, n-am secrete, nu ma ascund de nimeni, sunt cine vreau eu sa fiu. Si, cel mai interesant e ca eu, de fapt, sunt TU!!!