Diamant in noroi

Povestea clasica de pe orice strada din Romania incepe asa, esti un pustiulica de vreo 6-7 anisori, ai tai te trimit la scoala pentru a primi educatia potrivita, tu esti destul de inteligent de la o varsta frageda, prinzi chestiile din zbor, o faci natural, nu te chinui deloc in ceea ce priveste captarea si asumarea informatiilor primite. Asta spune despre tine ca esti un copilas inzestrat. Timpul trece si avansezi spre jumatatea claselor primare, esti deja intr-a 5a si te pricepi si mai bine la ceea ce ti se da de facut. Pana aici totul decurge mult mai bine decat erau asteptarile si incepe sa incolteasca inauntrul tau ideea de a merge la un liceu bun din oras, asta pentru a putea avea cariera la care visezi de mic. Iei examenul pentru clasa a9a si ajungi la liceul mult dorit. Viata devine mult mai interesanta si mai alerta, incepi sa cunosti oameni feluriti, care mai de care mai inteligent si interesant. Numai ca aici incep sa apara niste bucati ale povestii nu atat de colorate. Tu locuiesti intr-un cartier rau famat de la periferia orasului si diferentele dintre tine si colegii tau la nivel material sunt unele uriase. Ai tai nu isi permit sa iti ofere decat cei 5 lei de buzunar in fiecare zi. Nici nu stii ce sa iti iei mai repede de ei. Momentul in care ajungi seara acasa de la liceu e de fapt momentul in care iti privesti realitatea in ochi. Traiesti in doua lumi paralele, lumi ce nu se vor intersecta niciodata, singurul lor punct comun esti tu. Aici intervine o alta lupta personala, purtata in interior. Lupta care este ba pierduta, ba castigata. Sunt seri in care stai cu „bagabontii” in cartier si celelalte seri cand inveti pentru ceea ce urmeaza a doua zi la scoala. E bine ca poti face asta si ca nu te indepartezi de vis. Anii zboara si vine BAC-ul, esti increzator in fortele tale si reusesti sa promovezi cu putin peste media 9. Nu e rau deloc, toata lumea te felicita. E momentul in care simti ca lumea te priveste de parca ti-ai depasit conditia. E normal sa te priveasca asa, cei din etnia ta nu obisnuiesc sa exceleze in mediul universitar sau academic. Asa gandeste lumea, in stereotipuri, asa va merge intotdeauna. Nu alegi o facultate de stat pentru ca esti nevoit sa muncesti pentru a iti intretine nevoile. Asa ca mergi la privat, acolo unde apar diferentele exact ca la inceputul clasei a9a, colegi care au parinti milionari in euro, masini de foarte multi bani si haine exorbitante. Singura alinare si bucurie pe care o ai e ca tu esti mai dotat din punct de vedere intelectual, pare ca te incalzeste asta, asa s-a intamplat mereu pana acum. Si uite asa, purtat de timp, ajungi si la finalul facultatii, dai si iei licenta cu 10, incerci sa intri in tot felul de proiecte pe domeniul ales, dar te lovesti de refuzuri neintemeiate, de lipsa increderii si a experientei si tot ce faci e sa te lupti cu morile de vant. Totusi, nimic nu te impiedica sa incerci sa te gasesti pe tine, sa iti dai toata energia pentru a implini asteptarile pe care le ai de la tine. Pe drumul asta sinuos intalnesti si oameni frumosi, inteligenti, langa care reusesti sa te asezi si langa care visurile tale par mai usor de atins. Ajungi sa iti descoperi o latura umanista pe care credeai ca nu o ai, dezvolti tot felul de proiecte pentru ajutorarea celor din jur, devii etalon pentru etnia ta si aproape ca ai uitat momentele grele care la inceput pareau nesfarsite. Doar ca, din nou, pe drumul ales, pe drumul asta nou, te lovesti de discriminare, reticenta si ura din partea celorlalti. Continui sa lupti cu morile alea de vant pe care le-ai mentionat anterior, crezi in schimbare la orice nivel si nu vrei sa renunti asa usor la un ideal al vietii tale. Tu stii cine esti, te uiti la tine, dar locul in care te afli e plin de jeg, ura, dispret, nimicnicie.. te uiti in oglinda, tu arati perfect! Lumea de afara e bolnava… E bolnava in stadiu terminal, dar n-o trata asa. Incearca din rasputeri sa o resuscitezi pentru ca prin schimbarea ta vei reusi sa trezesti si alte spirite asemanatoare, schimbarea poti sa o oferi ca alternativa tuturor, e obligatia ta!!

Burduşel

Despre asta este „ciorba”

Incep sa scriu din nou pe blog dupa o pauza de vreo 5 anisori… Sper sa imi fi imbunatatit modul de a scrie si sa reusesc sa fac blogul citit in fiecare zi. Ce vreau eu de fapt sa apara aici de azi incolo sunt lucruri de care ne lovim cu totii,comentarii pe subiecte ale zilei din felurite domenii,pareri despre tot felul de lucruri,situatii,oameni,locuri etc. Insa, ce imi doresc cel mai mult e sa creez un blog amuzant,placut de parcurs,usor distractiv. Vreau asta pentru ca mie asta imi lipseste din peisajul de blogging de pe la noi. Eu m-am saturat de chestii serioase si vreau ca oamenii din sfera mea sociala sa zambeasca,daca nu chiar sa rada. Cam asta o sa va ofer eu incepand de zilele viitoare,sper din suflet sa am cititori si astept cu nerabdare pareri cu privire la viitoarele postari.