Stari confuze

Tristetea si singuratatea sunt parte din viata. Nu ai mai putea aprecia cu adevarat momentele frumoase in lipsa singuratatii si a tristetii. Dar ce faci cand esti nevoit sa traiesti asa pentru o prea lunga perioada de timp?
   Cum combati senzatia de inutilitate, starea de singuratate si tot ce mai aduc aceste stari in viata ta?
De unde sa capeti energia pentru a lupta in continuare, ce izvor nesecat al rabdarii trebuie sa ai sa te poti impaca cu gandul ca la final o sa fie totul bine?
  Ai familie, ai apropiati, ai prieteni, iar astea ar trebui sa ajute. Dar nu o face. Nu ajuta pentru ca tie nu iti lipseste afectiunea aia. Tie iti lipseste apropierea feminina, incepe sa te doara sufletul, obosesti asteptand, cautand sau ce naiba faci tu acolo. Ramai golit de energie, simti ca nu mai poti.
Si atunci ce faci? De unde sa dai ceva ce nu mai ai?
Nu ramane decat sa te zbati in mocirla pana cand va aparea o raza de soare, eventual.
E inuman sa traiesti asa, pe gol, fara sa mai primesti ceva, cat de mic sa te scoata din starea de amorteala.
Ajungi sa petreci prea mult timp in propriul creier, incepi sa te indoiesti de tine, nu gasesti in nimic un colac de salvare. Te rogi doar sa nu ramai in larg, uitat de lume, depasit de evenimentele din viata ta. Ai esuat intr-o mare de nesansa, nu gasesti pe nimeni sa iti dea incredere si putere sa iti revii pentru a merge mai departe.
Traiesti in lumea oamenilor mari, nimeni nu are timp de problemele altuia. Asa e, de cele mai multe ori n-ai timp nici de problemele sau dramele tale personale. Trebuie sa tii minte ca te ai doar pe tine si asa o sa tot fie… Nimeni nu stie pana cand!

Burduşel

Acasă

Esti un om de succes, ajungi sa faci toate lucrurile pe care ti le-ai dorit si esti extrem de implinit pe plan profesional. Castigi foarte bine, calatoresti prin jurul lumii, te bucuri de toate placerile vietii asa cum visai inca de copil, viata ta e cu adevarat frumoasa. Dar nu ii lipseste nimic? Nu cumva esti gol pe dinauntru? Ai cu cine sa impartasesti toate succesele venite din plan profesional? Ce inseamna implinirea pana la urma? Doar asta ai vrut sa ai? Nu iti doresti sa simti cu adevarat ca cineva se bucura sau sufera alaturi de tine? Cine e langa tine cand ajungi acasa? Avand in vedere ca nu e nimeni acolo in super-apartamentul tau de lux care sa te astepte, nu cumva acasa nu e chiar acasa? Orice vei face in viata asta si indiferent cat de satisfacut te vei simti cu ceea ce obtii, daca nu ai cui sa ii spui toate astea, cui sa ii povestesti ziua, cine sa te aline si sa se bucure pentru tine, te vei gasi in postura in care TOT va insemna NIMIC. Trebuie sa gasesti motivul si persoana pentru care sa poti, sa vrei, si chiar sa muti din loc muntii. Ma repet, o sa ajung nebun pe strazi cu parerile mele, dar fara dragoste, fara suflet, fara iubire, fara ceea ce te schimba cu adevarat din interior, orice vei reusi va fi egal cu 0. Stiu ca vor exista si momente nasoale, si neintelegeri, si discutii contradictorii, si certuri, si suparari ce vor parea fara rezolvare, dar trebuie sa gasesti dragostea. Eu cred ca abia atunci cand esti implinit pe plan personal, abia atunci esti pregatit sa reusesti pe plan profesional. Toate sunt interconectate, merg mana in mana si trebuie noroc, daruire, munca si inteligenta pentru a dobandi linistea, fericirea, succesul si implinirea sufleteasca. Nu mai spun ca in doi totul e mult mai usor si mai placut, ca numai alaturi de cineva poti sa te duci la cel mai bun sine, poti accesa trairi incredibile, si iti poti savura reusitele impartasindu-le cu sufletul pereche. Trebuie sa ajungi la momentul in care doi sa insemne de fapt unul singur, sa devii responsabil, sa gandesti pentru viitor si sa oferi tot ceea ce e mai bun in tine pentru fericirea celui ce iti va sta alaturi. Lucrurile astea toate vor duce catre fericirea ta intr-un final, catre casa transformata in ACASĂ!

Burduşel

Cutremur la nivel mental

Sa reusim sa crestem nivelul de inteligenta si de bun simt dintr-odata. Exact cum ar exploda placile tectonice la un seism. Sa crapam nesimtirea intr-o singura lovitura fulgeratoare. Asta ar trebui sa fie puterea multimii dupa doua mii de ani de la aparitia omului, si asta ar trebui sa fie nivelul de a gandi in anii astia super tehnologizati si presarati numai cu manipulare ostentativa din punct de vedere mental. Trebuie sa avem unitatea si forta grupului incat intr-o secunda sa maturam valul de mizerii ce sunt aruncate catre noi din directia celor ce conduc destinele planetei. Asta putem sa facem numai prin a evolua continuu la nivel psihic, sa reusim inventarea unui ADN de oameni normali la cap, muncitori, inteligenti, carora sa le pese unora de ceilalti, indivizi cu integritate, oameni dornici de munca si de afirmare. Noi vedem doar bucata de la noi din tara si credem ca la noi e cel mai rau. Nu e deloc asa, peste tot se joaca aceeasi piesa, doar scena difera de la un oras la altul, de la o tara la alta… Noi suntem cea mai mica veriga a lantului, noi nu decidem nimic de fapt in privinta noastra. Ne-au dat astia voie doar sa ne alegem ce paine vrem sa mancam, cum vrem de fapt sa traim nu ii intereseaza. D-aia nu contenesc sa zic, alta solutie nu avem. Doar sa opunem rezistenta prin a avea comportament de oameni normali, cu totii. De a ne folosi inteligenta in scop comun si constructiv, sa utilizam mijloacele tehnologice pentru a ne eleva, sa incercam sa progresam ca multime, ca intreg. Tintind spre un mod de a gandi si a actiona rational. Discutia e mult prea complexa, nu ne-ar ajunge internetul sa putem vorbi despre ce putem si despre ce trebuie sa facem, pentru a imbunatati nivelul de viata al omenirii.

Burduşel

Haos total in ganduri

Ca orice om in lumea asta, si tu ajungi uneori la limita puterilor. Sunt perioade pe care iti doresti sa le depasesti cu tot dinadinsul, momente in care gandurile te incoltesc si habar nu ai incotro te indrepti. Totul se petrece din cauza starilor de moment, lehamitea, dezgustul si nivelul suportabilitatii ajung la extrem si nu mai poti gestiona corect nimic din ce se petrece in viata ta ca individ. Atunci intervine si nemultumirea legata de absolut orice, pare ca indiferent ce esti dispus sa faci nu se va modifica deloc cursul evenimentelor si panta descendenta pe care ai patruns e una fara final. Chiar si asa, in tot complotul asta pe care l-ai orgaznizat impotriva ta, trebuie sa nu uiti niciodata ca singurul care se poate scoate din depresie, singurul care isi poate imbunatati traiul, singurul care intelege cu adevarat nevoile si lipsurile tale esti tu. Tu esti sursa fericirii tale, nimic si nimeni nu e responsabil pentru asta in afara de tine. Iar fericirea, asa cum bine stim cu totii, este sentimentul suprem spre care tanjim necontenit. Nu te opri din drum, nu iti pune piedici in a gasi ceea ce iti bucura inima. Fericirea vine din sufletul tau, nu o poate lua absolut nimeni de acolo fara voia ta. Tu esti gardianul sufletului tau si poti alege cu buna stiinta cine merita sa iti primeasca sentimentele. E posibil sa gresesti, sa apreciezi gresit si sa oferi dragostea si caldura din sufletul tau unui om de gheata. Nu-i nimic, invata din greseli si pastreaza usa sufletului inchisa cu 3 randuri de lacate pana cand consideri ca va aparea altcineva indreptatit sa primeasca ce ai tu de oferit. Nimic nu e pana la final. Nici tristetea, si din pacate nici fericirea. Bucura-te de ce ai atunci cand se intampla sa ai, intristeaza-te cand ai pierdut ce iubesti, dar niciodata sa nu te inchizi sau sa renunti. Soarele rasare in fiecare zi, ai sansa unui nou inceput la fiecare 24 de ore. Indiferent ce greutati intampini, incearca sa le depasesti, lupta cu ele, creste in batalia cu infrangerile si fa tot posibilul sa devii un castigator. Premiul e fericirea ta, nu cred ca vrei sa pierzi meciul asta. Fii linistit, nu e tarziu niciodata, meciul asta are multe reprize, nu lasa niciodata manusile si garda jos pentru ca risti sa cazi la podea. Dar daca de la podea esti in stare sa te ridici, lupta din picioare iti e la indemana si ai toate mijloacele sa o castigi. Tine minte, cu viata te lupti pana la ultima picatura de energie ca sa te castigi pe tine!! Totul se intampla cu un scop. Eu iti vorbesc aici de unicul scop, de cel primordial, adica de tine. Asta e de fapt cu viata asta si cu toate incercarile ei, toate trairile astea amestecate vin la tine pentru a reusi sa construiasca un TU cel mai puternic si cel mai pregatit. E lectie tot, orice situatie iti este data este o lectie si ai lucruri de invatat tot timpul pe drumul spre descoperirea de sine. Mergi si lupta cu viata, ea ti-a dat de mult intalnire, te cam feresti crezand ca esti nepregatit. Du-te in bataia pustii, surprinde-te pe tine cu felul in care esti pregatit sa lupti!!

Burduşel

Societate avansata

Traim in secolul vitezei, era internetului, lipsa interactiunii umane este tot mai mare, nu se mai promoveaza valorile morale corecte in niciun colt al lumii, totul e intors pe dos si noua pare ca ne convine asa. Avand in vedere contextul asta social, in urma cu vreo cateva zile, Guvernul SUA a legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Nici nu stiu cum sa ma raportez la decizia asta, habar nu am daca aduce un plus valoare lumii in care traim sau daca o face si mai bolnava. Cert e ca o astfel de hotarare te face sa iti pui nenumarate intrebari in legatura cu deschiderea pe care considerai ca o are mintea ta. In Romania, asta o sa ramana clar un subiect tabu, nu cred ca vom vedea prea curand cupluri gay aratandu-si dragostea in mod public, doar ca intr-un fel, trebuie sa ne cam aliniem „tendintelor” occidentale si macar vom incerca sa parem open-minded. Revin la intrebari: cati dintre noi nu s-ar simti deranjati de o dovada de afectiune a unor oameni de acelasi sex facuta intr-un loc public? Cum naiba o sa reusim noi romanii, un popor macinat de comunism atatia ani, sa ne descurcam cu o initiativa ce ofera atata libertate? Ce sanse exista pentru un cuplu gay sa supravietuiasca intr-o tara asa bolnava ca a noastra? Cum o sa fie tolerata aceasta situatie de catre romanul de rand, hai sa zicem chiar de cel neaos, de la sat? Insa cea mai buna intrebare, care s-a pus mai peste tot zilele astea este cum vom reusi sa explicam copiilor ca dragostea nu tine cont de nimic, nici chiar de sex? Ce ai putea sa ii spui unui copil daca te-ar intreba „de ce se saruta, tati, baietii aia doi?” Nu vad cum sa gasesti o solutie potrivita pentru raspunsul la intrebarea asta, nu reusesc sa imi dau seama cum poate intelege un copil de ce se intampla lucrurile asa si nu se desfasoara in mod normal, asa cum era el obisnuit sa vada? Nu cred ca societatea romaneasca este pregatita pentru examenul asta de maturitate, avem atatea probleme mult mai apasatoare in Romania noastra si tare imi e ca asta o sa cam umple paharul pentru unii… Personal, desi am prieteni care au ales sa aiba o alta orientare sexuala, nu vad care mi-ar fi reactia in momentul in care as fi martorul unei astfel de relatii. Inca nu sunt obisnuit cu gandul ca doi oameni de acelasi sex pot fi impreuna, nu inteleg cum e posibil iubesti un barbat, barbat fiind, sau sa iubesti o femeie, fiind femeie. E ciudat, indiferent cata acceptare ai vrea sa ai, e nenatural, daca mergem mai departe spre legile credintei, poti chiar sa spui ca nu asa a fost lasat sa se intample. Culmea, invoc principii crestine si eu ma consider ateu. Uite unde te duce un subiect ca asta… As vrea sa aflu pareri legate de subiectul asta, sunt foarte interesat sa vad unde va raportati voi, cei care cititi ce scriu eu si astept cu maxim interes parerile voastre in orice fel doriti sa le exprimati. Eu nu pot intelege, creierul meu a pierdut lupta! Nu asa am fost crescut, nu asta a fost educatia primita, nu asa e modul corect de desfasurare al lucrurilor, nu stiu sa imi explic de ce nu pot intelege lucrul asta… Multi ar spune ca orientarea sexuala tine de normalul fiecaruia si ca sunt defect eu, neputand sa inteleg normalitatea celui de langa mine. Nu pot, nu pot pentru ca nu e normalitatea mea! Ma astept sa trezesc pareri si opinii chiar daca vorbim despre un subiect delicat si controversat. Vreau sa stiu exact care e vibe-ul cu referire la acest fapt intre tinerii din Romania. Nu imi ramane decat sa astept sa va citesc parerile si poate cu ajutorul vostru voi reusi sa inteleg si eu ce naiba se petrece cu lumea asta…

Burduşel

Toti suntem fucked up

Fii atent, stateam si ma gandeam zilele trecute la o situatie foarte interesanta. Cand incepem noi sa intelegem despre ce e vorba cu viata asta, cu ce se mananca, ce trebuie facut, tot pe atunci ne intalnim si cu primul moment in care ne indragostim. Ideea la care vreau sa ajung este aceea ca, de fapt, cu cat inaintezi in viata, pe parcursul anilor dai de tot felul de nereusite pe plan sentimental. Dezamagiri repetate care te duc cu gandul ca nu iti vei gasi prea curand persoana langa care iti doresti sa traiesti pana la final. E clar ca daca ar fi dupa noi, situatia cea mai potrivita e aia cand de la prima interactiune intima cu un om, de la primele trairi deosebite, de la primele imbratisari si sarutari pasionale, ajungi sa traiesti cu acea persoana pana la final. Stim cu totii ca asta nu se intampla decat in situatii rarisime si tocmai de aceea intrebarea mea este urmatoarea: Nu cumva ne multumim cu o varianta de rezerva, mintindu-ne tot timpul pe noi ca e de fapt ceea ce am cautat dintotdeauna? Nu cumva la un moment dat luam decizia cea mai accesibila si ne pozitionam cel mai confortabil pentru a nu avea dezamagiri si regrete? Nu e oare posibil ca, din cauza timpului pierdut sa nu mai ai rabdare sau incredere ca totul o sa fie bine? Din nou ajung la chestia care ma terorizeaza de atatia ani de zile… Si anume ca oamenii, sau mai bine zis majoritatea lor,  aleg calea usoara si accesibila in dauna fericirii autentice si naturale. Alegem atat de usor iluzia de fericire cand in universul nostru totul reprezinta fericire, dragoste si bucurie. Suntem impinsi sa vedem mereu jumatatea goala a paharului in loc sa ne bucuram de ambrozia ce il umple. Sfarsim prin a ne pacali pe noi insine de fiecare data, nu putem sa deosebim corect ceea ce ne dorim cu adevarat de lucrurile care nu au ce cauta in viata noastra. Ne-am prea obisnuit sa traim in falsitate si in iluzie, intr-o lume ireala care nu ofera nici pe departe satisfactia implinirii pe care o poti avea alegand ceea ce iti doresti din tot sufletul! Toate drumurile spre implinire de orice fel sunt anevoioase si vor prezenta obstacole. Tot ceea ce merita trebuie dobandit. Ce e de retinut din toata situatia asta este ca tu esti cel important intotdeauna, deciziile tale reprezinta modul in care vei trai pana la capat. Nu lua decizii care te vor ingreuna in a trai asa cum astepti. Opreste-te din a te minti, tu stii adevarul si alegi sa iti umpli capul cu minciuni…

Burduşel

Golul din inima

Ai iubit, am iubit, toti am avut momentul ala incredibil cand simteam ca soarele nu mai apune si nu mai rasare fara acea persoana. Insa, ceva la un moment dat, n-a mers. Ca ai gresit tu sau ca a gresit ea e deja irelevant. Ramai cu faptul ca dadusei omului aluia tot ce aveai mai frumos, mai de pret, mai special si acum ai ramas far absolut nimic. Incepi sa simti un gol in stomac, sau cel putin asa crezi… De fapt, golul ala vine din inima, amice! Senzatia aia ciudata cand simti ca te sufoci, ca nu poti respira, manca sau face orice altceva si nu prea intelegi de ce. Ramai gol pe dinauntru, nu mai e nimic care sa umple locul lasat atat de pustiu de cea care a plecat cand tu ii dadusei tot ce aveai in inima. Ba, si cel mai trist e ca poti sa iti continui viata fara absolut orice, oooooorice!! Fara inima ta intreaga iti este imposibil. Sunt momente cand iti vine sa urli de goliciune, de singuratate, de instrainare si de alienare. Iti vine sa strigi durerea ce ti-a ramas in suflet cat sa se auda in tot Bucurestiul. Sa stie toata lumea ca esti pustiit, parasit si singur. N-ar conta ca oamenii ar rade isteric cand te-ar auzi, asa ai impresia ca macar mai alini dorul. Dar ce faci? Zi-mi tu ce mai e de facut cand cine a plecat de langa tine ti-a luat sufletul? Cu ce dracului iti mai ramane sa traiesti in societatea asta si asa prea meschina? Ce naiba te invata experienta asta traumatizanta? Nu cumva te inraieste? Nu cumva ajungi sa nu mai oferi nimanui nimic? Gandurile iti sunt dulci cand ajungi la acea persoana, dar sufletul iti este amar si secatuit de vlaga. Tu si sa vrei sa dai, nu mai ai ce! Ai fost lasat afara in frig, reprezinti un record absolut, esti unicul om dat afara din inima lui. E mereu ultima zi de vara in viata ta, toamna se apropie rapid si iti intra in oase de parca doar durerea nu iti era de ajuns…

Burduşel

Drumul spre succes

A scos azi album Grasu XXL cu acelasi nume ca postarea mea, echipa de la Okapi a realizat si un film de scurt-metraj tot cu aceeasi tema ce are ca protagonisti 5 oameni obisnuiti care intreprind lucruri. E vorba despre o inotatoare, un boxer, un vanzator de la Cora, o gagica pilot de avion si un domn care impaiaza diverse animale pentru muzee. In filmul asta se pune o singura intrebare, sau mai bine zis se abordeaza un singur subiect, si anume succesul. Oamenii astia sunt intrebati pe rand cum se raporteaza ei la succes, ce inseamna succes in viziunea lor, ce sacrificii presupune succesul si fiecare da un raspuns unic, diferit si interesant din multe puncte de vedere. De aici vrea sa plece si discutia mea cu voi in seara asta si imi doresc sa aflu ce inseamna pentru voi succesul, ce v-ar face cu adevarat sa va simtiti impliniti, la ce fel de succes va raportati si tot ce mai doriti voi sa impartasiti pe acest subiect. Sa va fac curaj, o sa va spun eu care imi e pozitia fata de succes si felul in care ma raportez la ce e de facut pentru a il obtine. Daca ma intrebai in urma cu ceva ani, as fi zis ca succes inseamna sa te recunoasca lumea pe strada, sa ai bani, sa duci o viata fara griji materiale, sa iti permiti tot felul de luxuri, sa nu tii cont de nimeni si de nimic… Intre timp perceptia mi s-a schimbat si pentru mine succesul inseamna fericire, inseamna implinire sufleteasca personala, inseamna familia sanatoasa si fericita, inseamna prietenii pe care ii am si pe care ii pretuiesc. Succes ai atunci cand faci ce iti place cu adevarat si iti bucuri inima, cand timpul nu mai exista, cand banii n-au fost inventati vreodata, cand nu mai stii daca e zi sau noapte facand ce iubesti si ce te face fericit. Asta e succesul pentru mine, bucuria de a te gasi pe tine nou in fiecare zi, de a invatat lucruri noi, de a putea savura momente in prezenta oamenilor dragi inimii tale. Pentru tine ce inseamna succesul??

Tu cine esti?

Vreau sa cred ca intrebarea asta de ti-am pus-o eu in titlu, si-o pune fiecare dintre noi cel putin o data pe saptamana. E cel mai important lucru in viata asta,intotdeauna trebuie sa te intrebi ce vrei, ce iti place, cine esti, ce ai de gand sa faci, cum sa faci? Nu ai cum sa traiesti cu adevarat viata asta de ti-a fost data fara sa ai intrebarile astea in capul tau tot timpul… Trebuie sa te trezesti in fiecare dimineata, sa te duci la oglinda, sa te speli pe fata si apoi sa te uiti la tine si sa realizezi in secunda aia daca esti cine iti doreai sa fii. Daca te indrepti spre ce asteptai, daca lucrurile pe care le faci sunt ok, daca traiesti ce voiai, e perfect! Nu ai nevoie decat de o secunda pe care sa o petreci de-adevaratelea cu tine, sa iti acorzi atentia ta totala si n-are cum sa fie altfel decat extraordinar!!! Daca ajungi sa faci treaba asta, totul va merge cum nici macar nu iti permiteai sa crezi… Asta iti recomand sa faci pentru tine si sper ca vei reusi. Da-ti seama cine esti, dar mai ales cine vrei sa fii in viata asta. Nu ai primit ce ai comandat, dar poti sa faci in asa fel incat sa obtii cel mai mult de la viata, „celmaimultul” tau!

Bosho