Stari confuze

Tristetea si singuratatea sunt parte din viata. Nu ai mai putea aprecia cu adevarat momentele frumoase in lipsa singuratatii si a tristetii. Dar ce faci cand esti nevoit sa traiesti asa pentru o prea lunga perioada de timp?
   Cum combati senzatia de inutilitate, starea de singuratate si tot ce mai aduc aceste stari in viata ta?
De unde sa capeti energia pentru a lupta in continuare, ce izvor nesecat al rabdarii trebuie sa ai sa te poti impaca cu gandul ca la final o sa fie totul bine?
  Ai familie, ai apropiati, ai prieteni, iar astea ar trebui sa ajute. Dar nu o face. Nu ajuta pentru ca tie nu iti lipseste afectiunea aia. Tie iti lipseste apropierea feminina, incepe sa te doara sufletul, obosesti asteptand, cautand sau ce naiba faci tu acolo. Ramai golit de energie, simti ca nu mai poti.
Si atunci ce faci? De unde sa dai ceva ce nu mai ai?
Nu ramane decat sa te zbati in mocirla pana cand va aparea o raza de soare, eventual.
E inuman sa traiesti asa, pe gol, fara sa mai primesti ceva, cat de mic sa te scoata din starea de amorteala.
Ajungi sa petreci prea mult timp in propriul creier, incepi sa te indoiesti de tine, nu gasesti in nimic un colac de salvare. Te rogi doar sa nu ramai in larg, uitat de lume, depasit de evenimentele din viata ta. Ai esuat intr-o mare de nesansa, nu gasesti pe nimeni sa iti dea incredere si putere sa iti revii pentru a merge mai departe.
Traiesti in lumea oamenilor mari, nimeni nu are timp de problemele altuia. Asa e, de cele mai multe ori n-ai timp nici de problemele sau dramele tale personale. Trebuie sa tii minte ca te ai doar pe tine si asa o sa tot fie… Nimeni nu stie pana cand!

Burduşel

Anunțuri

Acasă

Esti un om de succes, ajungi sa faci toate lucrurile pe care ti le-ai dorit si esti extrem de implinit pe plan profesional. Castigi foarte bine, calatoresti prin jurul lumii, te bucuri de toate placerile vietii asa cum visai inca de copil, viata ta e cu adevarat frumoasa. Dar nu ii lipseste nimic? Nu cumva esti gol pe dinauntru? Ai cu cine sa impartasesti toate succesele venite din plan profesional? Ce inseamna implinirea pana la urma? Doar asta ai vrut sa ai? Nu iti doresti sa simti cu adevarat ca cineva se bucura sau sufera alaturi de tine? Cine e langa tine cand ajungi acasa? Avand in vedere ca nu e nimeni acolo in super-apartamentul tau de lux care sa te astepte, nu cumva acasa nu e chiar acasa? Orice vei face in viata asta si indiferent cat de satisfacut te vei simti cu ceea ce obtii, daca nu ai cui sa ii spui toate astea, cui sa ii povestesti ziua, cine sa te aline si sa se bucure pentru tine, te vei gasi in postura in care TOT va insemna NIMIC. Trebuie sa gasesti motivul si persoana pentru care sa poti, sa vrei, si chiar sa muti din loc muntii. Ma repet, o sa ajung nebun pe strazi cu parerile mele, dar fara dragoste, fara suflet, fara iubire, fara ceea ce te schimba cu adevarat din interior, orice vei reusi va fi egal cu 0. Stiu ca vor exista si momente nasoale, si neintelegeri, si discutii contradictorii, si certuri, si suparari ce vor parea fara rezolvare, dar trebuie sa gasesti dragostea. Eu cred ca abia atunci cand esti implinit pe plan personal, abia atunci esti pregatit sa reusesti pe plan profesional. Toate sunt interconectate, merg mana in mana si trebuie noroc, daruire, munca si inteligenta pentru a dobandi linistea, fericirea, succesul si implinirea sufleteasca. Nu mai spun ca in doi totul e mult mai usor si mai placut, ca numai alaturi de cineva poti sa te duci la cel mai bun sine, poti accesa trairi incredibile, si iti poti savura reusitele impartasindu-le cu sufletul pereche. Trebuie sa ajungi la momentul in care doi sa insemne de fapt unul singur, sa devii responsabil, sa gandesti pentru viitor si sa oferi tot ceea ce e mai bun in tine pentru fericirea celui ce iti va sta alaturi. Lucrurile astea toate vor duce catre fericirea ta intr-un final, catre casa transformata in ACASĂ!

Burduşel

Perioada dificila

Pornesc postarea asta de la imaginea aia de pe facebook pe care sunt convins ca ati vazut-o majoritatea. E poza cu doamna aia in varsta care la intrebarea „cum ati reusit sa stati cu sotul dumneavoastra 60 de ani?”, raspunde ca pe vremea ei, cand un lucru se strica, nu era aruncat la gunoi ci incercau sa il repare. Stateam si analizam poza aia de cate ori imi sarea in ochi, tot incercam sa imi dau seama daca nu cumva tanti chiar avea dreptate, poate chiar traim intr-o epoca in care ne plictisim foarte repede, ne saturam imediat de ceva ce nu ne e pe plac, aruncam oamenii de langa noi doar din nemultumiri de moment… Si cred ca avea dreptate, data fiind perioada asta foarte ciudata si incredibil de dificila. Acum e foarte greu sa intretii sau sa cladesti o relatie pentru ca sunt foarte multe tentatii pentru ambele tabere. Femeile pot sa isi doreasca mai mult din punct de vedere material de la barbatul de langa ele, barbatii sunt ademeniti de formele tot mai la vedere ale domnisoarelor, fata vrea sa vada locuri frumoase si de preferat straine, el vrea sa exploreze cat mai mult plaja feminina, si de aici intervin tot felul de probleme in cuplu sau in relatie. Cum sa iti accepte femeia faptul ca tu mai vrei si alte ibovnice pe langa ea? Asta ti-ar putea accepta doar o femeie slaba cu o conceptie din aia invechita, care ti-ar zice ca „ce nu stiu, nu ma afecteaza!” sau „barbatul meu macar o face cu cap”. Daca totusi alegi sa ai langa tine o femeie adevarata, cu capul pe umeri, femeia aia te va dori doar pentru ea si nu va putea ierta orice pas facut stramb. Ajungem si la ele, la dorintele lor de a trai o viata frumoasa si imbelsugata. Fetelor, ganditi-va ca atunci cand v-a atras atentia tipul pe care ati ajuns sa il iubiti, nu stiati nimic despre el, nu aveati idee cati bani are, daca are, ce face, cum face, nu aveati nicio idee despre el decat ca va place si atat. E pacat sa inainteze relatia si voua sa va creasca pretentiile din punct de vedere material. Nu zice nimeni sa fie un boschetar, sa nu faca nimic macar pentru el, sa nu isi permita sa te scoata o data pe saptamana, sau sa te duca 3 zile la mare vara. Dar ganditi-va ca nu toata lumea merge la Loft, nu toti avem bani de Maldive sau Dubai, nu fiecare barbat poate sa isi cumpere CLS-ul ala nou si frumos de va place voua chiar daca nu stiti nici macar ce e… Incercati sa va intelegeti barbatul, la fel se aplica si la el, sa fiti unul pentru celalalt din punct de vedere al sentimentelor, al trairilor, faceti in asa fel incat sa fiti voi bucuria voastra, tu a lui si el a ta. Haideti cu toti sa fim mai buni, mai intelegatori, mai rationali, mai putin megalomani si sa invatam sa reparam ce s-a stricat. Putem sa incepem chiar prin noi, poate suntem defecti…

Burduşel

Femeia/omul ca definitie

Ma gaseam intr-una din serile anterioare intr-o discutie foarte filosofica cu privire la dragoste si la relatii cu o colega de munca si am ajuns la niste concluzii destul de interesante.  Din fiecare experienta negativa pleci cu lehamite, dezamagiri, inima franta, si pe astea toate le iei cu tine apoi daca nu esti indeajuns de constient sa intelegi ca a fost doar o intamplare. Nu e corect sa plateasca nimeni pentru greselile altora, dar femeile sunt definite de insiruiri de intamplari. Se baga intr-un glob de sticla si de acolo este foarte greu sa le mai scoti. Daca stam sa analizam exact situatia, acelasi lucru se poate aplica si la barbati pentru ca, indiferent ca recunoastem sau nu, suntem suma intamplarilor din viata noastra. Orice situatie intalnita isi pune amprenta pe noi ca indivizi si me face sa ne schimbam opiniile, daca nu chiar modul de a actiona vis-a-vis de anumite momente ale vietii. Deci, pana la urma, titlul scrierii mele nu e tocmai potrivit, asta pentru ca ne referim aici la un comportament adoptat de catre ambele sexe, nimeni nu e mai presus cand vine vorba de a intelege experientele personale. Toti suntem la fel pana la un anumit punct, ceea ce ne diferentiaza este modul in care raspundem vietii, provocarilor, ideilor nastrusnice, dezamagirilor si tuturor situatiilor care ni se arata. Revenind la discutia purtata cu a mea colega, femeia chiar merita inteleasa, femeia are nevoie sa vada ca esti interesat de ea cu totul, de universul ei, de problemele cu care se confrunta, de tot ce o face pe ea femeia aia de care te-ai indragostit tu. Femeia vrea sa treci peste aparente, vrea sa o cunosti, daca meriti sa se intample asta. Tu trebuie sa arati ca iti pasa, ca vrei sa ii fii prieten inainte de toate, trebuie sa arati ca esti inteligent si ca o poti completa, trebuie sa o faci sa inteleaga ca ea e sublima singura, dar ca in doi puteti sa aratati lumii un exemplu de urmat prin modul in care reusiti sa faceti viata in doi sa fie per-fec-ta! Asta trebuie sa vada o femeie cand se uita mai atent la tine: un sprijin, un umar puternic, un om pe care se poate baza si langa care poate creste. D-asta iti zic ca e important sa te cresti pe tine ca individ si sa ai asteptari mari de la femeia de langa tine, pentru ca si ea iti este datoare cu exact aceleasi chestii, astia ar trebui sa fie femeia si barbatul din anul 2015. Oameni impliniti din punct de vedere intelectual care incearca sa isi gaseasca un corespondent, un alt om care sa duca la o culme mai inalta ceea ce deja ai cladit singur. Si asta iti va fi usor din moment ce ajungi sa te cunosti pe tine si sa stii ce iti doresti cu adevarat de la cel de langa tine!

Burduşel

Diamant in noroi

Povestea clasica de pe orice strada din Romania incepe asa, esti un pustiulica de vreo 6-7 anisori, ai tai te trimit la scoala pentru a primi educatia potrivita, tu esti destul de inteligent de la o varsta frageda, prinzi chestiile din zbor, o faci natural, nu te chinui deloc in ceea ce priveste captarea si asumarea informatiilor primite. Asta spune despre tine ca esti un copilas inzestrat. Timpul trece si avansezi spre jumatatea claselor primare, esti deja intr-a 5a si te pricepi si mai bine la ceea ce ti se da de facut. Pana aici totul decurge mult mai bine decat erau asteptarile si incepe sa incolteasca inauntrul tau ideea de a merge la un liceu bun din oras, asta pentru a putea avea cariera la care visezi de mic. Iei examenul pentru clasa a9a si ajungi la liceul mult dorit. Viata devine mult mai interesanta si mai alerta, incepi sa cunosti oameni feluriti, care mai de care mai inteligent si interesant. Numai ca aici incep sa apara niste bucati ale povestii nu atat de colorate. Tu locuiesti intr-un cartier rau famat de la periferia orasului si diferentele dintre tine si colegii tau la nivel material sunt unele uriase. Ai tai nu isi permit sa iti ofere decat cei 5 lei de buzunar in fiecare zi. Nici nu stii ce sa iti iei mai repede de ei. Momentul in care ajungi seara acasa de la liceu e de fapt momentul in care iti privesti realitatea in ochi. Traiesti in doua lumi paralele, lumi ce nu se vor intersecta niciodata, singurul lor punct comun esti tu. Aici intervine o alta lupta personala, purtata in interior. Lupta care este ba pierduta, ba castigata. Sunt seri in care stai cu „bagabontii” in cartier si celelalte seri cand inveti pentru ceea ce urmeaza a doua zi la scoala. E bine ca poti face asta si ca nu te indepartezi de vis. Anii zboara si vine BAC-ul, esti increzator in fortele tale si reusesti sa promovezi cu putin peste media 9. Nu e rau deloc, toata lumea te felicita. E momentul in care simti ca lumea te priveste de parca ti-ai depasit conditia. E normal sa te priveasca asa, cei din etnia ta nu obisnuiesc sa exceleze in mediul universitar sau academic. Asa gandeste lumea, in stereotipuri, asa va merge intotdeauna. Nu alegi o facultate de stat pentru ca esti nevoit sa muncesti pentru a iti intretine nevoile. Asa ca mergi la privat, acolo unde apar diferentele exact ca la inceputul clasei a9a, colegi care au parinti milionari in euro, masini de foarte multi bani si haine exorbitante. Singura alinare si bucurie pe care o ai e ca tu esti mai dotat din punct de vedere intelectual, pare ca te incalzeste asta, asa s-a intamplat mereu pana acum. Si uite asa, purtat de timp, ajungi si la finalul facultatii, dai si iei licenta cu 10, incerci sa intri in tot felul de proiecte pe domeniul ales, dar te lovesti de refuzuri neintemeiate, de lipsa increderii si a experientei si tot ce faci e sa te lupti cu morile de vant. Totusi, nimic nu te impiedica sa incerci sa te gasesti pe tine, sa iti dai toata energia pentru a implini asteptarile pe care le ai de la tine. Pe drumul asta sinuos intalnesti si oameni frumosi, inteligenti, langa care reusesti sa te asezi si langa care visurile tale par mai usor de atins. Ajungi sa iti descoperi o latura umanista pe care credeai ca nu o ai, dezvolti tot felul de proiecte pentru ajutorarea celor din jur, devii etalon pentru etnia ta si aproape ca ai uitat momentele grele care la inceput pareau nesfarsite. Doar ca, din nou, pe drumul ales, pe drumul asta nou, te lovesti de discriminare, reticenta si ura din partea celorlalti. Continui sa lupti cu morile alea de vant pe care le-ai mentionat anterior, crezi in schimbare la orice nivel si nu vrei sa renunti asa usor la un ideal al vietii tale. Tu stii cine esti, te uiti la tine, dar locul in care te afli e plin de jeg, ura, dispret, nimicnicie.. te uiti in oglinda, tu arati perfect! Lumea de afara e bolnava… E bolnava in stadiu terminal, dar n-o trata asa. Incearca din rasputeri sa o resuscitezi pentru ca prin schimbarea ta vei reusi sa trezesti si alte spirite asemanatoare, schimbarea poti sa o oferi ca alternativa tuturor, e obligatia ta!!

Burduşel

Naturaletea te face unic

Tocmai ce m-am intors de la Cluj zilele trecute unde am fost parte a unui proiect european impotriva discriminarii romilor, un loc unde am avut oportunitatea sa cunosc aproximativ 400 de tineri din toata Europa. Lucrurile invatate pe parcursul unei singure saptamani au fost foarte multe si extrem de importante. Am invatat ca nu suntem deloc diferiti unii de ceilalti, ca putem gasi oricand pasiuni comune, ca oamenii sunt la fel indiferent de tara din care provin, ca nu conteaza culoarea pielii in niciuna din discutiile la care iei parte, ca poti sa ai ocazia sa te arati pe tine intr-un mediu multi-cultural fara sa iti fie jena sau teama ca vei fi perceput gresit. Pentru a rezuma intr-o fraza mai scurta, cred ca m-am cunoscut foarte bine pe mine, dar am facut-o vazandu-i pe ceilalti, intelegandu-i, empatizand cu ei, incercand sa le inteleg background-ul si ceea ce isi doresc de la viata. Am invatat ca nu exista bariere de niciun fel, nici macar cea lingvistica, am invatat ca exista comunicarea intre suflete deschise si minti stralucitoare mai presus decat orice. Am cunoscut oameni de o valoare intelectuala greu de masurat, oameni care au trecut prin multe greutati si totusi acum sunt sus si isi ajuta semenii. Am inteles cu adevarat ca nu e cazul sa judeci si sa ataci pe nimeni, indiferent despre ce este vorba. Am realizat ca orice problema din lumea asta, din orice societate a planetei este si problema mea, mi-am dat seama ca pot sa fiu parte din schimbare si ca vreau sa lupt pentru asta pana la ultima picatura de energie. Am reusit sa leg foarte multe prietenii, sper sa fie durabile toate, dar ce am inteles cu adevarat in aceste 8 zile petrecute la Cluj, este ca atunci cand ajungi intr-un loc nou si esti tu cel adevarat, nu incerci sa te cosmetizezi, nu vrei sa te schimbi, nu incerci sa pari altceva, lumea nu are decat optiunea sa te imbratiseze, sa te placa, sa te faca parte din grup. Cu asta raman din experienta #sokeres, cu faptul ca nimeni nu tine cont de ce etnie ai, ce religie practici, in ce tara stai, cati bani ai sau mai stiu eu ce… Am invatat ca omul este om si atat! Faptele sunt singurele care te pot trage in jos, restul nu trebuie sa conteze!! Plus ca trebuie sa emani energia aceea pozitiva, sa ai zambet in tot ce faci si ce spui, sa gandesti liber si pozitiv. Niciodata sa nu ti se para nimic capat de lume, sa poti depasi orice obstacol prin inteligenta si prin caracter puternic. Oamenii pot intelege atat de multe de la tine chiar si fara sa le vorbesti, poti transmite niste trairi sau niste idei foarte profunde doar prin simpla prezenta si prin atitudine. Totul tine de cine esti tu, de ce vrei sa arati despre tine. Trebuie sa renuntam la masti, viata nu e spectacol de teatru, plus ca e prea scurta pentru a incerca sa practici actoria. Bucura-te de tine, asa cum esti, tu aduci plus societatii prin felul tau de a trai, a gandi si a actiona. Arata-i lumii frumusetea ta interioara si rasplata va veni fara intarziere!

Burduşel

Cutremur la nivel mental

Sa reusim sa crestem nivelul de inteligenta si de bun simt dintr-odata. Exact cum ar exploda placile tectonice la un seism. Sa crapam nesimtirea intr-o singura lovitura fulgeratoare. Asta ar trebui sa fie puterea multimii dupa doua mii de ani de la aparitia omului, si asta ar trebui sa fie nivelul de a gandi in anii astia super tehnologizati si presarati numai cu manipulare ostentativa din punct de vedere mental. Trebuie sa avem unitatea si forta grupului incat intr-o secunda sa maturam valul de mizerii ce sunt aruncate catre noi din directia celor ce conduc destinele planetei. Asta putem sa facem numai prin a evolua continuu la nivel psihic, sa reusim inventarea unui ADN de oameni normali la cap, muncitori, inteligenti, carora sa le pese unora de ceilalti, indivizi cu integritate, oameni dornici de munca si de afirmare. Noi vedem doar bucata de la noi din tara si credem ca la noi e cel mai rau. Nu e deloc asa, peste tot se joaca aceeasi piesa, doar scena difera de la un oras la altul, de la o tara la alta… Noi suntem cea mai mica veriga a lantului, noi nu decidem nimic de fapt in privinta noastra. Ne-au dat astia voie doar sa ne alegem ce paine vrem sa mancam, cum vrem de fapt sa traim nu ii intereseaza. D-aia nu contenesc sa zic, alta solutie nu avem. Doar sa opunem rezistenta prin a avea comportament de oameni normali, cu totii. De a ne folosi inteligenta in scop comun si constructiv, sa utilizam mijloacele tehnologice pentru a ne eleva, sa incercam sa progresam ca multime, ca intreg. Tintind spre un mod de a gandi si a actiona rational. Discutia e mult prea complexa, nu ne-ar ajunge internetul sa putem vorbi despre ce putem si despre ce trebuie sa facem, pentru a imbunatati nivelul de viata al omenirii.

Burduşel

Haos total in ganduri

Ca orice om in lumea asta, si tu ajungi uneori la limita puterilor. Sunt perioade pe care iti doresti sa le depasesti cu tot dinadinsul, momente in care gandurile te incoltesc si habar nu ai incotro te indrepti. Totul se petrece din cauza starilor de moment, lehamitea, dezgustul si nivelul suportabilitatii ajung la extrem si nu mai poti gestiona corect nimic din ce se petrece in viata ta ca individ. Atunci intervine si nemultumirea legata de absolut orice, pare ca indiferent ce esti dispus sa faci nu se va modifica deloc cursul evenimentelor si panta descendenta pe care ai patruns e una fara final. Chiar si asa, in tot complotul asta pe care l-ai orgaznizat impotriva ta, trebuie sa nu uiti niciodata ca singurul care se poate scoate din depresie, singurul care isi poate imbunatati traiul, singurul care intelege cu adevarat nevoile si lipsurile tale esti tu. Tu esti sursa fericirii tale, nimic si nimeni nu e responsabil pentru asta in afara de tine. Iar fericirea, asa cum bine stim cu totii, este sentimentul suprem spre care tanjim necontenit. Nu te opri din drum, nu iti pune piedici in a gasi ceea ce iti bucura inima. Fericirea vine din sufletul tau, nu o poate lua absolut nimeni de acolo fara voia ta. Tu esti gardianul sufletului tau si poti alege cu buna stiinta cine merita sa iti primeasca sentimentele. E posibil sa gresesti, sa apreciezi gresit si sa oferi dragostea si caldura din sufletul tau unui om de gheata. Nu-i nimic, invata din greseli si pastreaza usa sufletului inchisa cu 3 randuri de lacate pana cand consideri ca va aparea altcineva indreptatit sa primeasca ce ai tu de oferit. Nimic nu e pana la final. Nici tristetea, si din pacate nici fericirea. Bucura-te de ce ai atunci cand se intampla sa ai, intristeaza-te cand ai pierdut ce iubesti, dar niciodata sa nu te inchizi sau sa renunti. Soarele rasare in fiecare zi, ai sansa unui nou inceput la fiecare 24 de ore. Indiferent ce greutati intampini, incearca sa le depasesti, lupta cu ele, creste in batalia cu infrangerile si fa tot posibilul sa devii un castigator. Premiul e fericirea ta, nu cred ca vrei sa pierzi meciul asta. Fii linistit, nu e tarziu niciodata, meciul asta are multe reprize, nu lasa niciodata manusile si garda jos pentru ca risti sa cazi la podea. Dar daca de la podea esti in stare sa te ridici, lupta din picioare iti e la indemana si ai toate mijloacele sa o castigi. Tine minte, cu viata te lupti pana la ultima picatura de energie ca sa te castigi pe tine!! Totul se intampla cu un scop. Eu iti vorbesc aici de unicul scop, de cel primordial, adica de tine. Asta e de fapt cu viata asta si cu toate incercarile ei, toate trairile astea amestecate vin la tine pentru a reusi sa construiasca un TU cel mai puternic si cel mai pregatit. E lectie tot, orice situatie iti este data este o lectie si ai lucruri de invatat tot timpul pe drumul spre descoperirea de sine. Mergi si lupta cu viata, ea ti-a dat de mult intalnire, te cam feresti crezand ca esti nepregatit. Du-te in bataia pustii, surprinde-te pe tine cu felul in care esti pregatit sa lupti!!

Burduşel

Dumnezeu – autor de fictiune

Trebuie neaparat sa va scriu despre o situatie de un amuzament incredibil. Plecam spre munca ieri seara si avand in vedere ca sunt un cascat, am incurcat autobuzele. M-am urcat in 141 din obisnuinta si am coborat la urmatoarea statie care e comuna cu celalalt autobuz. Stateam in statie, cu castile in urechi si parca simteam cum ma striga cineva… Ma intorc si vad un batranel care vorbea, imi dau castile jos si il intreb daca nu cumva cu mine vorbeste. Cine a mai citit ce scriu eu pe aici stie ca nu sunt tocmai cea mai credincioasa persoana de pe pamant, deci ceea ce urmeaza e cel putin ciudat, daca nu chiar curios. Cum ziceam, omul de fapt mi se adresa mie si spunea ca poate sunt interesat sa il cunosc pe Dumnezeu… I-am zis ca nu ma vad pregatit sa port o astfel de discutie, ca eu cred ca nu exista acest domn de care vorbeste tataica, dar el o tinea una si buna cu o biserica undeva la Sebastian si ca acolo pot merge oricand sa ma indrume cineva spre El. Am continuat sa ii explic ca vorbim de un tip pe care nu l-a vazut nimeni, care n-a scris nimic niciodata, ca oamenii au notat invataturile lui stravechi, ca acest Dumnezeu daca exista, nu cred ca ar suporta tot raul si toata nedreptatea ce se petrece in lumea asta. Bai, tataie continua in ale lui si spunea ca ar fi bine sa merg acolo sa imi ofere un Nou Testament, sa ma conving ca tipul asta face minuni, merge pe apa, invie mortii, face vin si peste din nimic… Am refulat si n-am reusit sa ma abtin din a-i spune ca Hristos a reusit sa scrie una dintre cele mai bune carti de fictiune din istorie si ca nu prea cred in chestiile exemplificate in cartile sfinte. La un moment dat, batranelul s-a oprit, si-a luat ragaz cateva secunde si mi-a zis ca el nu ma obliga, totul trebuie sa vina dinauntrul meu si ca se va naste curiozitatea de aflare a lui Dumnezeu. Sincer sa fiu am ras enorm cand m-am gandit ulterior la povestea asta, dar mai apoi am stat si am analizat putin cum am ajuns la conversatia cu batranelul. Daca stau sa ma gandesc, in cazul in care nu incurcam autobuzele, cu siguranta nu l-as fi intalnit sa imi ilustreze cat de smecher e Dumnezeu. Ma chinuie gandul ca e posibil sa nu fi fost doar o coincidenta, dar cel mai probabil ma voi amuza in continuare si voi ramane la credinta personala. Nu ma simt ateu, dar nici credincios nu pot sa fiu. Cred intr-o forta superioara insa nu pot nici in ruptul capului sa cred povestile cu Hristos care e bun, demn, cinstit, alinare, bucurie si toate astea pentru ca lumea supureaza bolnav, traim niste vremuri tulburi si credinta e din ce in ce mai greu de gasit, din pacate! De multe ori imi doresc sa fi fost mai putin inzestrat din punct de vedere intelectual, poate asa as fi reusit sa cred tot felul de inventii si inchipuiri. Pana atunci cand se va intampla asta, i-am dat waive lui Dumnezeu exact like a boss! :)))))

Burduşel

Societate avansata

Traim in secolul vitezei, era internetului, lipsa interactiunii umane este tot mai mare, nu se mai promoveaza valorile morale corecte in niciun colt al lumii, totul e intors pe dos si noua pare ca ne convine asa. Avand in vedere contextul asta social, in urma cu vreo cateva zile, Guvernul SUA a legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex. Nici nu stiu cum sa ma raportez la decizia asta, habar nu am daca aduce un plus valoare lumii in care traim sau daca o face si mai bolnava. Cert e ca o astfel de hotarare te face sa iti pui nenumarate intrebari in legatura cu deschiderea pe care considerai ca o are mintea ta. In Romania, asta o sa ramana clar un subiect tabu, nu cred ca vom vedea prea curand cupluri gay aratandu-si dragostea in mod public, doar ca intr-un fel, trebuie sa ne cam aliniem „tendintelor” occidentale si macar vom incerca sa parem open-minded. Revin la intrebari: cati dintre noi nu s-ar simti deranjati de o dovada de afectiune a unor oameni de acelasi sex facuta intr-un loc public? Cum naiba o sa reusim noi romanii, un popor macinat de comunism atatia ani, sa ne descurcam cu o initiativa ce ofera atata libertate? Ce sanse exista pentru un cuplu gay sa supravietuiasca intr-o tara asa bolnava ca a noastra? Cum o sa fie tolerata aceasta situatie de catre romanul de rand, hai sa zicem chiar de cel neaos, de la sat? Insa cea mai buna intrebare, care s-a pus mai peste tot zilele astea este cum vom reusi sa explicam copiilor ca dragostea nu tine cont de nimic, nici chiar de sex? Ce ai putea sa ii spui unui copil daca te-ar intreba „de ce se saruta, tati, baietii aia doi?” Nu vad cum sa gasesti o solutie potrivita pentru raspunsul la intrebarea asta, nu reusesc sa imi dau seama cum poate intelege un copil de ce se intampla lucrurile asa si nu se desfasoara in mod normal, asa cum era el obisnuit sa vada? Nu cred ca societatea romaneasca este pregatita pentru examenul asta de maturitate, avem atatea probleme mult mai apasatoare in Romania noastra si tare imi e ca asta o sa cam umple paharul pentru unii… Personal, desi am prieteni care au ales sa aiba o alta orientare sexuala, nu vad care mi-ar fi reactia in momentul in care as fi martorul unei astfel de relatii. Inca nu sunt obisnuit cu gandul ca doi oameni de acelasi sex pot fi impreuna, nu inteleg cum e posibil iubesti un barbat, barbat fiind, sau sa iubesti o femeie, fiind femeie. E ciudat, indiferent cata acceptare ai vrea sa ai, e nenatural, daca mergem mai departe spre legile credintei, poti chiar sa spui ca nu asa a fost lasat sa se intample. Culmea, invoc principii crestine si eu ma consider ateu. Uite unde te duce un subiect ca asta… As vrea sa aflu pareri legate de subiectul asta, sunt foarte interesat sa vad unde va raportati voi, cei care cititi ce scriu eu si astept cu maxim interes parerile voastre in orice fel doriti sa le exprimati. Eu nu pot intelege, creierul meu a pierdut lupta! Nu asa am fost crescut, nu asta a fost educatia primita, nu asa e modul corect de desfasurare al lucrurilor, nu stiu sa imi explic de ce nu pot intelege lucrul asta… Multi ar spune ca orientarea sexuala tine de normalul fiecaruia si ca sunt defect eu, neputand sa inteleg normalitatea celui de langa mine. Nu pot, nu pot pentru ca nu e normalitatea mea! Ma astept sa trezesc pareri si opinii chiar daca vorbim despre un subiect delicat si controversat. Vreau sa stiu exact care e vibe-ul cu referire la acest fapt intre tinerii din Romania. Nu imi ramane decat sa astept sa va citesc parerile si poate cu ajutorul vostru voi reusi sa inteleg si eu ce naiba se petrece cu lumea asta…

Burduşel