O sa cresc si iti arat eu tie!!!

Asta e despre mine, despre tine, despre toti oamenii de varsta noastra inteligenti, cu dorinta de a reusi, foame de succes si visuri de afirmare. E despre fiecare dintre noi care suntem senzational de buni pe un domeniu, pentru cel ce face cu o bucurie incomensurabila ceea ce ii place si o face bine indiferent de suma de bani care ii intra pe card la finalul lunii. Ei bine, noi astia, am crescut mari si vrem sa avansam in ceea ce am ales sa practicam. Cautam progresul pe plan material, dar si profesional. Avem solutii noi si inspirate. Chiar daca vorbim de rezolvari alternative ale problemelor de orice fel, noi ne descurcam perfect si nu consideram o corvoada ceea ce trebuie sa infaptuim zilnic. Doar ca noi traim intr-o Romanie bolnava din multe puncte de vedere. Traim in tara asta nasoala unde nu te lasa nimeni sa aspiri, sa vrei mai mult, sa poti sa creezi in liniste si sa fii sustinut. La noi nimic nu trebuie facut ca la carte, totul se reinventeaza dupa reguli inexistente si ilogice. Traim in tara unde fiecare nepot de bastan e patron la cate o fabricuta mai mica sau mai mare, chiar daca nepotelul habar nu are cu ce se mananca treaba asignata. Si uite d-aia nu iti permiti sa te dezvolti cum trebuie si sa ai o permanenta progresie in plan profesional. Niciodata, dar niciodata la noi nu se va aplica principiul lucrului bine facut. Suntem tara ticsita cu “al de Dorel”, oameni priceputi la nspe mii de chestii si de fapt deloc, tara lui “merge si asa” si daca nu venim noi tinerii sa schimbam modul in care decurg lucrurile, nu se va putea realiza niciun fel de progres in niciun domeniu. Vorbim de Romania, unde invidia, rautatea, meschinariile sunt la ordinea zilei. Unde fiecare vrea sa iti ia tot ce poate si sa nu iti dea nimic. Unde nu e in regula sa iti revendici drepturile si privilegiile, unde tot ce poti sa faci e sa taci si sa inghiti exact cum fac tarfele de pe Vacaresti sau de pe Plevnei. Romania asta a noastra de toate zilele, care nu se va schimba daca nu o vom face noi. Romania, unde daca vrei sa ai o initiativa de schimbare care ar putea ajuta orice si pe oricine, vei sfarsi prin a primi niste metaforice “palme pe crestet” in incercarea de a te opri. Nu te opri din ce faci, fa-o bine, bucura-te facand ce iubesti, traieste din asta cum poti si cauta sa iti gasesti adevarata valoare umana. Nu te lasa condus de neamul asta mizer plin de oameni plictisiti si suparati. Oameni care in lipsa succesului propriu se bucura si de lipsa succesului celorlalti. Trateaza-i cu indiferenta si pune-te pe tine ca individ pe primul plan. Nu te lasa condus de sistemul asta bolnav in faza terminala…

Burduşel

Advertisements

Toti suntem fucked up

Fii atent, stateam si ma gandeam zilele trecute la o situatie foarte interesanta. Cand incepem noi sa intelegem despre ce e vorba cu viata asta, cu ce se mananca, ce trebuie facut, tot pe atunci ne intalnim si cu primul moment in care ne indragostim. Ideea la care vreau sa ajung este aceea ca, de fapt, cu cat inaintezi in viata, pe parcursul anilor dai de tot felul de nereusite pe plan sentimental. Dezamagiri repetate care te duc cu gandul ca nu iti vei gasi prea curand persoana langa care iti doresti sa traiesti pana la final. E clar ca daca ar fi dupa noi, situatia cea mai potrivita e aia cand de la prima interactiune intima cu un om, de la primele trairi deosebite, de la primele imbratisari si sarutari pasionale, ajungi sa traiesti cu acea persoana pana la final. Stim cu totii ca asta nu se intampla decat in situatii rarisime si tocmai de aceea intrebarea mea este urmatoarea: Nu cumva ne multumim cu o varianta de rezerva, mintindu-ne tot timpul pe noi ca e de fapt ceea ce am cautat dintotdeauna? Nu cumva la un moment dat luam decizia cea mai accesibila si ne pozitionam cel mai confortabil pentru a nu avea dezamagiri si regrete? Nu e oare posibil ca, din cauza timpului pierdut sa nu mai ai rabdare sau incredere ca totul o sa fie bine? Din nou ajung la chestia care ma terorizeaza de atatia ani de zile… Si anume ca oamenii, sau mai bine zis majoritatea lor,  aleg calea usoara si accesibila in dauna fericirii autentice si naturale. Alegem atat de usor iluzia de fericire cand in universul nostru totul reprezinta fericire, dragoste si bucurie. Suntem impinsi sa vedem mereu jumatatea goala a paharului in loc sa ne bucuram de ambrozia ce il umple. Sfarsim prin a ne pacali pe noi insine de fiecare data, nu putem sa deosebim corect ceea ce ne dorim cu adevarat de lucrurile care nu au ce cauta in viata noastra. Ne-am prea obisnuit sa traim in falsitate si in iluzie, intr-o lume ireala care nu ofera nici pe departe satisfactia implinirii pe care o poti avea alegand ceea ce iti doresti din tot sufletul! Toate drumurile spre implinire de orice fel sunt anevoioase si vor prezenta obstacole. Tot ceea ce merita trebuie dobandit. Ce e de retinut din toata situatia asta este ca tu esti cel important intotdeauna, deciziile tale reprezinta modul in care vei trai pana la capat. Nu lua decizii care te vor ingreuna in a trai asa cum astepti. Opreste-te din a te minti, tu stii adevarul si alegi sa iti umpli capul cu minciuni…

Burduşel

Golul din inima

Ai iubit, am iubit, toti am avut momentul ala incredibil cand simteam ca soarele nu mai apune si nu mai rasare fara acea persoana. Insa, ceva la un moment dat, n-a mers. Ca ai gresit tu sau ca a gresit ea e deja irelevant. Ramai cu faptul ca dadusei omului aluia tot ce aveai mai frumos, mai de pret, mai special si acum ai ramas far absolut nimic. Incepi sa simti un gol in stomac, sau cel putin asa crezi… De fapt, golul ala vine din inima, amice! Senzatia aia ciudata cand simti ca te sufoci, ca nu poti respira, manca sau face orice altceva si nu prea intelegi de ce. Ramai gol pe dinauntru, nu mai e nimic care sa umple locul lasat atat de pustiu de cea care a plecat cand tu ii dadusei tot ce aveai in inima. Ba, si cel mai trist e ca poti sa iti continui viata fara absolut orice, oooooorice!! Fara inima ta intreaga iti este imposibil. Sunt momente cand iti vine sa urli de goliciune, de singuratate, de instrainare si de alienare. Iti vine sa strigi durerea ce ti-a ramas in suflet cat sa se auda in tot Bucurestiul. Sa stie toata lumea ca esti pustiit, parasit si singur. N-ar conta ca oamenii ar rade isteric cand te-ar auzi, asa ai impresia ca macar mai alini dorul. Dar ce faci? Zi-mi tu ce mai e de facut cand cine a plecat de langa tine ti-a luat sufletul? Cu ce dracului iti mai ramane sa traiesti in societatea asta si asa prea meschina? Ce naiba te invata experienta asta traumatizanta? Nu cumva te inraieste? Nu cumva ajungi sa nu mai oferi nimanui nimic? Gandurile iti sunt dulci cand ajungi la acea persoana, dar sufletul iti este amar si secatuit de vlaga. Tu si sa vrei sa dai, nu mai ai ce! Ai fost lasat afara in frig, reprezinti un record absolut, esti unicul om dat afara din inima lui. E mereu ultima zi de vara in viata ta, toamna se apropie rapid si iti intra in oase de parca doar durerea nu iti era de ajuns…

Burduşel

“Stofa de ministru”

Trebuie sa recunosc ca am cam disparut din peisaj saptamana asta, dar a trebuit sa imi gasesc exact pozitia fata de declaratia facuta de fostul ministru Ioan Rus care sustinea ca mama mea ar fi curva. Am stat putin in cumpana si m-am gandit daca nu cumva ar trebui sa ii raspund cu aceeasi moneda, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt m-as lasa la un nivel prea jos alegand sa ii dau replica asa. Si de aici o sa va spun eu exact cum sta treaba cu domnul asta, fara a incerca sa ii jignesc mama sau apropiatii in vreun fel. O sa ma opresc la a-l jigni doar pe el, intr-un mod lejer si meritat de catre domnia sa. Vorbim de un om care se afla in structurile de conducere ale statului roman de vreo 15-20 de ani, e normal ca a uitat cum e sa traiesti normal, sa te chinui, sa cumperi carti pentru copii, haine de scoala, sa mananci dintr-un salariu de 800-900 de ron. Asa ca omului ii e la indemana sa abereze si sa gaseasca ineptii de spus pe la tv. El chiar nu stie cum e sa traiesti in Romania, desi probabil foloseste serviciile curvelor destul de des. Nu stie ca sunt oameni incredibil de chinuiti, care nu stiu ce sa le spuna copiilor cand acestia vor o hainuta sau o jucarie. El, acest ministru bun la toate, habar nu are cum e sa iti ceara copilul ceva si sa nu ii poti oferi, ce inseamna sa te chinui lunar sa platesti facturi, sa mergi la munca pentru ca altfel mori. E usor sa identifici curvele cand ai milioane de euro facute pe spatele nostru, bulangiule!!! N-o sa ajunga textul asta in ochii lui, dar trebuie sa imi apar mama, trebuie sa apar mamele prietenilor mei. Iar pentru domnul ministru nu am decat o fraza de adaugat: Faptul ca nu te futi pentru banii pe care ii furi sau pentru combinatiile pe care le faci, nu inseamna ca nu esti curva. Ba chiar lucrurile astea te fac curva banilor. Singurul lucru bun facut de tipul asta de cand s-a tot perindat pe la guvernare e ca a demisionat dupa declaratia cea mai neinspirata din ultimii 25 de ani. Bine macar ca a avut obraz si a realizat ce prostie i-a iesit pe gura, macar atat!!

Burduşel

Super putere

Asta cel mai probabil e o nebunie sau ceva asemanator, dar de cateva zile incoace tot intreb printre oamenii pe care ii intalnesc cam care ar fi super-puterea pe care ar alege sa o detina, in cazul in care s-ar putea intampla asta vreodata. Raspunsurile au fost extrem de variate si de complexe fiind bazate foarte mult pe felul omului pe care l-am intrebat, pe modul in care isi traieste el viata, pe ce pasiuni are, pe ceea ce isi doreste de la existenta sa ca om. In randul femeilor raspunsurile au fost destul de similare, majoritate fiind niste sociopate care vor sa conduca oameni doar prin puterea cuvantului. :))) La baieti e mai complex putin, un prieten parior zicea ca ar vrea sa cunoasca viitorul cu 5 minute inainte, alt prieten spunea ca ar vrea sa citeasca ganduri, iar eu mi-as dori sa ma teleportez spatio-temporal. Sunt curios ce v-ati dori voi in cazul in care, prin absurd, s-ar putea implini vreodata nebunia asta. De aceea, de data asta, va invit pe cei ce urmariti acest blog sa scrieti cate o parere, mai discutam despre, vedem exact ce vrea fiecare, ne amuzam asa putin la sfarsitul saptamanii pentru a avea putere sa incepem una noua. Deci, tu ce super-putere ai alege?? 😀

Burduşel

Profesori de ura

Plec spre munca intr-o intarziere maxima si ajung in statie la 141. Dupa vreo 10 minute asteptand pe o caldura torida, vine autobuzul, inainte de asta te gasesti cu o prietena in statie, urcam amandoi si me indreptam spre metrou. Dupa vreo 2 statii remarcam ca niste copilasi tipa destul de tare in spatele masinii, dar traind in Ferentari suntem mai mult decat obisnuiti cu aceste manifestari. Ideea e ca exact cand sa ajung la Eroii Revolutiei, o doamna din spatele nostru spune in felul urmator: “ce pacat ca nu mai traieste Hitler, altfel tiganii astia n-ar fi trait si nu se mai purtau asa astazi” , facand referire strict la acei copii care urlau anterior. Bineinteles ca nu am rezistat si m-am intors sa intreb daca doamna a spus ceea ce cred eu ca a spus. Raspunsul a fost unul afirmativ fara niciun pic de intarziere si remuscare. A urmat apoi o disputa verbala, disputa in care am aflat ca doamna era insotita de inca vreo 4-5 colegi/colege, toti cadre didactice. Cadre didactice care au inceput sa imi spuna ca tiganii nu merita nimic, ca ei se chinuie sa ii educe, ca nu cumva as vrea eu sa fac asta si sa vad cum e?? Trebuie sa recunosc ca m-am infierbantat prea tare si n-am apucat sa spun tot ce as fi vrut sau in maniera in care mi-as fi dorit. Dar am spus exact ce ma deranja si m-am trezit cu o atitudine ostila a domnilor profesori care au ajuns sa imi faca observatie exact ca pe timpul raposatului ca nu sunt imbracat adecvat. De parca faptul ca porti un tricou cu imprimeu colorat si o pereche de jeansi rupti la genunchi ar trebui sa te catalogheze. N-o sa uit niciodata indarjirea unor profesori care ar trebui sa isi educe elevii si sa le ofere o perspectiva corecta asupra vietii, ce suparare puternica si ce aversiune simteau ei fata de tigani. Bai, si chiar nu inteleg de ce si de unde atata ura si atata rasism… Mai ales ca vorbim despre niste copii, nu despre oameni in toata firea care au puterea de a alege ce vor sa faca. Cadrele astea didactice cu care m-am certat eu nici macar nu ar fi trebuit sa aiba atitudinea asta in public si sa incerce sa medieze conflictul creat. Uite d-aia ii consider niste profesori care educa prin ura si educa incorect… Daca astia sunt profesorii din ziua de azi, imi cer iertare in fata profesorilor mei pentru momentele cand ma gandeam ca nu sunt potriviti pentru noi. Dar si profesoratul a ajuns precum preotia pentru societate. Cei ce aleg drumurile astea uita ca e nevoia in primul rand de vocatie. Trista lumea in care traim daca in 2015 inca discriminam dupa aspect…

Burduşel

Pacaleala unanima

Aceasta postare este un pamflet. Orice asemanare cu gandirea bolnava a barbatilor este pur intamplatoare. Acelasi lucru se aplica si cand vorbim de femeile care vor doar sa para “mironosite”. Repet, e doar pura asemanare! :))))

Bai, stii ca toti facem la fel. Si femeile si barbatii procedeaza exact la fel. In plus, noi barbatii credem ca avem playbook-ul nostru secret si ca jucam femeile pe degete cand de fapt e o chestie de comun acord. Toata lumea stie despre ce e vorba si unde doreste fiecare sa ajunga. Hai ca stiti cu totii la ce “prefacatorie” fac referire. Incepe frumos, e nebunia aia incandescenta de la debutul relatiei cand peste tot sunt numai dulcegarii si inorogi. Ideea e ca toata lumea implicata stie inca din secunda 1 ce isi doreste, doar ca amandoi participantii la treaba asta se fac ca nu despre asta e vorba. Bun, ei ii place de tine, tie iti place de ea si ajungi la momentele alea cand trebuie sa o scoti la 15 sucuri, 40 de filme, iesiri nenumarate in oras, pana cand realizezi ca dupa vreo 2 luni in care ai cheltuit niste bani(nu zic ca nu ar trebui sa faci asta), vrei sa te vezi cu ea si iti vine ideea incredibila de a o invita la tine.(aici deja nu mai aveai bani:))) Unde mai pui ca e momentul perfect: ai tai sunt plecati, laptop ai, curentul functioneaza, patul e facut, ai si cablu hdmi sa nu cumva sa vezi filmul pe un ecran de nokia 3310. Si o aduci in punctul in care s-ar fi aflat si in urma cu 2 luni, doar ca ati reusit sa va prefaceti atat de bine ca nu vreti niciunul sa faceti sex inca de atunci incat chiar si voi ati crezut. E redundant sa spun ca la film i-ai dat play abia dupa ce v-ati dat voi play! :)))))) Deci, d-asta zic, un pic de curaj, sinceritate si nebunie ar fi perfecte in anumite momente. Doar ca societatea te invata ca mai intai trebuie sa cunosti omul, sa ai o oarecare incredere ca totul o sa fie bine, plus ca femeile au creat intr-un fel “regula” asta pentru a ne face pe noi sa meritam “cireasa”! :)))) Per total mi se pare ca e un joc corect, dar parca pierdem din spontaneitate si din teribilism, lucruri pe care trebuie sa le folosim din cand in cand. Femeile or sa para ofensate la prima citire a acestui post, dar in momentul cand isi vor da 5 minute de sinceritate cu ele vor realiza cata intelepciune si adevar sta in aceasta cugetare filosofica! :)))))

Burduşel