Ultima repriza

Lumea mea toata esti tu, dar eu nu sunt lumea ta. Ma sufoci cu atata apropiere, ma ascunzi de lumea reala, ma tii captiv in universul ce ti l-am construit desi tu nu vrei sa traiesti acolo. E lumea ce am creat-o pentru noi, o lume altfel, mai buna decat orice plasmuire, o lume unde nu exista rau, suparare, necaz sau neintelegere. In lumea asta-i totul clar, nu exista dubiu in nicio privinta. Dar cand iesim din lumea asta eu ma simt strain, ma simt diferit, nimic nu ma mai multumeste. Pentru ca dispari tu din lumea mea. Ciudat e ca, chiar si atunci cand suntem noi, ma multumesc si cu jumatati de masura, cu bucati din tine, niciodata cu tine pe de-a intregul. Mi te oferi, dar niciodata nu pot sa te am. Cel putin nu asa cum vreau, pentru ca eu te-as vrea de tot. Orbit fiind de stralucirea ta, ma hranesc cu firimituri de atentie si dragoste. Cred ca de-as primi tot n-as putea sa ma obisnuiesc cu atata iubire. Si ce rost are tot timpul asta pe care il petrecem impreuna? Pentru ce amagirea asta bolnava? Daca raspunsul pentru noi ramane vesnic NU, de ce ma incapatanez sa te stiu aproape de mine? Simplu, pentru ca nu sunt eu cel adevarat in lipsa imaginii tale in mintea mea. Nu stiu sa gandesc fara tine, am uitat sa traiesc, habar nu am ce e de facut. Nici fara tine deloc nu vreau, asta ar fi dureros. Raman sa ma zbat intre sentimente, sa pierd o alta batalie cu mine, sa ma ingenunchez inca o data in fata a ceea ce insemni tu pentru mine. Asa se face diferenta intre tot si nimic. Lupta surda ce-o dau pe interior, batalie ce n-o voi castiga in veci. Continuam duelul pana cand, intr-un final, destinul ma va face K.O. E mereu ultimul schimb de lovituri, iar tu scapi neatinsa de dragostea mea. Pierd confruntarea cu regina eschivelor…

Burduşel

Anunțuri

Nu-ti mai stiu numele

Te astept infrigurat, a nu stiu cata oara. Te astept de atata amar de vreme si tu nu dai niciun semn ca vrei sa vii. Nici nu cred ca stiu cum sa ma mai port cu tine. Habar nu am daca te-as mai putea recunoaste. Ai devenit o straina pentru mine. Au fost asa de putine momentele in care ai stat cu adevarat langa mine… Nu mi-ai oferit nici macar sansa sa te cunosc, macar sa ma fi lasat sa incerc. Stangaci, asa cum stiu doar eu, dar macar sa-mi fi primit sansa. Ei bine, tu nici asta n-ai facut. Te-ai ascuns de mine ca intr-un joc al copilariei. Iar eu te-am lasat sa te pierzi de mine, obosit fiind sa te mai caut. Iesi din ascunzatoarea aia blestemata, lasa-ma sa te cuprind si sa nu iti mai dau drumul niciodata. Haide sa vezi cum e la mine in brate. Sau lasa-ma pe mine sa ma bucur de imbratisarea ta cereasca. Nu-mi mai interzice linistea pe care o caut orbecaind in intuneric. Lumineaza-ma cu atingeri tandre si sarutari fierbinti in miez de noapte. Ce am facut eu gresit sa nu merit asta? Cu ce sunt mai prejos de ceilalti pe care ii dezmierzi in fiecare clipa? Nici macar tu nu esti corecta. Tu, care te prezinti nobila intre sentimente si trairi. Si tu esti la fel ca viata, doar o amagire. Te are cine nu te vrea. Iar cei ce plang in absenta ta nu vad nicio stralucire in orizont. Ma faci sa ma pierd de mine, sa nu mai gandesc rational, sa fiu doar o leguma, captiv in traiul asta de zi cu zi. Fara pic de zambet pe chip, fara o sclipire in ochi, fara tresarire la auzul unei voci cunoscute. Exact cum iti spuneam anterior, ma alienezi, ma instrainezi tot mai tare si ma stigmatizezi. Ma tii de atata timp captiv in vortexul asta al minciunii incat nu mai vad iesirea cu niciun chip. Pierd esenta, scap bucuriile simple ale fiecarei zi, traiesc letargic. Asta vrei tu sa imi faci, sa imi iei si ultimele picaturi de energie, speranta si bucurie. Ai plecat de prea mult timp, nu dai semn sa te mai intorci prea curand, ma pastrez trist si te astept. Altceva nu am mai bun. Chiar si in lipsa ta acuta de langa mine, eu tot pe tine te am in gand si vreau sa vii…

Burduşel