Femeia/omul ca definitie

Ma gaseam intr-una din serile anterioare intr-o discutie foarte filosofica cu privire la dragoste si la relatii cu o colega de munca si am ajuns la niste concluzii destul de interesante.  Din fiecare experienta negativa pleci cu lehamite, dezamagiri, inima franta, si pe astea toate le iei cu tine apoi daca nu esti indeajuns de constient sa intelegi ca a fost doar o intamplare. Nu e corect sa plateasca nimeni pentru greselile altora, dar femeile sunt definite de insiruiri de intamplari. Se baga intr-un glob de sticla si de acolo este foarte greu sa le mai scoti. Daca stam sa analizam exact situatia, acelasi lucru se poate aplica si la barbati pentru ca, indiferent ca recunoastem sau nu, suntem suma intamplarilor din viata noastra. Orice situatie intalnita isi pune amprenta pe noi ca indivizi si me face sa ne schimbam opiniile, daca nu chiar modul de a actiona vis-a-vis de anumite momente ale vietii. Deci, pana la urma, titlul scrierii mele nu e tocmai potrivit, asta pentru ca ne referim aici la un comportament adoptat de catre ambele sexe, nimeni nu e mai presus cand vine vorba de a intelege experientele personale. Toti suntem la fel pana la un anumit punct, ceea ce ne diferentiaza este modul in care raspundem vietii, provocarilor, ideilor nastrusnice, dezamagirilor si tuturor situatiilor care ni se arata. Revenind la discutia purtata cu a mea colega, femeia chiar merita inteleasa, femeia are nevoie sa vada ca esti interesat de ea cu totul, de universul ei, de problemele cu care se confrunta, de tot ce o face pe ea femeia aia de care te-ai indragostit tu. Femeia vrea sa treci peste aparente, vrea sa o cunosti, daca meriti sa se intample asta. Tu trebuie sa arati ca iti pasa, ca vrei sa ii fii prieten inainte de toate, trebuie sa arati ca esti inteligent si ca o poti completa, trebuie sa o faci sa inteleaga ca ea e sublima singura, dar ca in doi puteti sa aratati lumii un exemplu de urmat prin modul in care reusiti sa faceti viata in doi sa fie per-fec-ta! Asta trebuie sa vada o femeie cand se uita mai atent la tine: un sprijin, un umar puternic, un om pe care se poate baza si langa care poate creste. D-asta iti zic ca e important sa te cresti pe tine ca individ si sa ai asteptari mari de la femeia de langa tine, pentru ca si ea iti este datoare cu exact aceleasi chestii, astia ar trebui sa fie femeia si barbatul din anul 2015. Oameni impliniti din punct de vedere intelectual care incearca sa isi gaseasca un corespondent, un alt om care sa duca la o culme mai inalta ceea ce deja ai cladit singur. Si asta iti va fi usor din moment ce ajungi sa te cunosti pe tine si sa stii ce iti doresti cu adevarat de la cel de langa tine!

Burduşel

Anunțuri

Dragostea e nemurire

Iubirea este singurul sentiment care poate pacali trecerea timpului. Nu cred ca exista alt moment in viata care sa te faca pur si simplu sa uiti ca totul se petrece in decursul unui anumit timp. Dragostea e sentimentul ce poate face secundele sa para ani si invers. Fiecare dintre noi are cel putin o experienta care i s-a impregnat in minte si in suflet legata de iubirea adevarata, de o dragoste nemarginita si interminabila. Vreau sa cred ca fiecare individ a uitat in acele momente ca exista timpul, cu totii am trait atemporal, ne-am considerat stapanii Universului, am sfidat legile universale pentru cateva secunde sau minute, am pacalit moartea trecand intr-un plan ce te ducea cu gandul la nemurire. Cum sa nu iti doresti sa iubesti? Ce fel de om meschin trebuie sa fii pentru a refuza dragostea? Cat de mult sa te detesti pe tine sa poti spune NU celei mai frumoase trairi de pe pamant? Dragostea e singurul sentiment care te poate face sa uiti de orice dificultate, dragostea poate schimba destine, iubirea poate unii comunitati, poate opri razboaie, dragostea poate tine lumea pe loc sau o poate duce pe culmi nebanuite. Dragostea ar trebui sa fie predata in scoli, nu religia. Iubirea de orice fel inalta, creste si evoca spirite, dezvolta persoane si personalitati, iubirea este motorul cel mai de pret al omenirii. Numai ca noi, condusi de consumism si de ignoranta, ajungem sa folosim acest motor doar la „relanti”, cand de fapt ar trebui sa apasam pedala pana la fund in a oferi dragoste semenilor nostri. Dragostea si iubirea sunt singurele inamice ale timpului, cu ajutorul lor putem deveni nemuritori. Chiar si pentru cateva secunde, pentru mine ar fi de ajuns…

Burduşel

Diamant in noroi

Povestea clasica de pe orice strada din Romania incepe asa, esti un pustiulica de vreo 6-7 anisori, ai tai te trimit la scoala pentru a primi educatia potrivita, tu esti destul de inteligent de la o varsta frageda, prinzi chestiile din zbor, o faci natural, nu te chinui deloc in ceea ce priveste captarea si asumarea informatiilor primite. Asta spune despre tine ca esti un copilas inzestrat. Timpul trece si avansezi spre jumatatea claselor primare, esti deja intr-a 5a si te pricepi si mai bine la ceea ce ti se da de facut. Pana aici totul decurge mult mai bine decat erau asteptarile si incepe sa incolteasca inauntrul tau ideea de a merge la un liceu bun din oras, asta pentru a putea avea cariera la care visezi de mic. Iei examenul pentru clasa a9a si ajungi la liceul mult dorit. Viata devine mult mai interesanta si mai alerta, incepi sa cunosti oameni feluriti, care mai de care mai inteligent si interesant. Numai ca aici incep sa apara niste bucati ale povestii nu atat de colorate. Tu locuiesti intr-un cartier rau famat de la periferia orasului si diferentele dintre tine si colegii tau la nivel material sunt unele uriase. Ai tai nu isi permit sa iti ofere decat cei 5 lei de buzunar in fiecare zi. Nici nu stii ce sa iti iei mai repede de ei. Momentul in care ajungi seara acasa de la liceu e de fapt momentul in care iti privesti realitatea in ochi. Traiesti in doua lumi paralele, lumi ce nu se vor intersecta niciodata, singurul lor punct comun esti tu. Aici intervine o alta lupta personala, purtata in interior. Lupta care este ba pierduta, ba castigata. Sunt seri in care stai cu „bagabontii” in cartier si celelalte seri cand inveti pentru ceea ce urmeaza a doua zi la scoala. E bine ca poti face asta si ca nu te indepartezi de vis. Anii zboara si vine BAC-ul, esti increzator in fortele tale si reusesti sa promovezi cu putin peste media 9. Nu e rau deloc, toata lumea te felicita. E momentul in care simti ca lumea te priveste de parca ti-ai depasit conditia. E normal sa te priveasca asa, cei din etnia ta nu obisnuiesc sa exceleze in mediul universitar sau academic. Asa gandeste lumea, in stereotipuri, asa va merge intotdeauna. Nu alegi o facultate de stat pentru ca esti nevoit sa muncesti pentru a iti intretine nevoile. Asa ca mergi la privat, acolo unde apar diferentele exact ca la inceputul clasei a9a, colegi care au parinti milionari in euro, masini de foarte multi bani si haine exorbitante. Singura alinare si bucurie pe care o ai e ca tu esti mai dotat din punct de vedere intelectual, pare ca te incalzeste asta, asa s-a intamplat mereu pana acum. Si uite asa, purtat de timp, ajungi si la finalul facultatii, dai si iei licenta cu 10, incerci sa intri in tot felul de proiecte pe domeniul ales, dar te lovesti de refuzuri neintemeiate, de lipsa increderii si a experientei si tot ce faci e sa te lupti cu morile de vant. Totusi, nimic nu te impiedica sa incerci sa te gasesti pe tine, sa iti dai toata energia pentru a implini asteptarile pe care le ai de la tine. Pe drumul asta sinuos intalnesti si oameni frumosi, inteligenti, langa care reusesti sa te asezi si langa care visurile tale par mai usor de atins. Ajungi sa iti descoperi o latura umanista pe care credeai ca nu o ai, dezvolti tot felul de proiecte pentru ajutorarea celor din jur, devii etalon pentru etnia ta si aproape ca ai uitat momentele grele care la inceput pareau nesfarsite. Doar ca, din nou, pe drumul ales, pe drumul asta nou, te lovesti de discriminare, reticenta si ura din partea celorlalti. Continui sa lupti cu morile alea de vant pe care le-ai mentionat anterior, crezi in schimbare la orice nivel si nu vrei sa renunti asa usor la un ideal al vietii tale. Tu stii cine esti, te uiti la tine, dar locul in care te afli e plin de jeg, ura, dispret, nimicnicie.. te uiti in oglinda, tu arati perfect! Lumea de afara e bolnava… E bolnava in stadiu terminal, dar n-o trata asa. Incearca din rasputeri sa o resuscitezi pentru ca prin schimbarea ta vei reusi sa trezesti si alte spirite asemanatoare, schimbarea poti sa o oferi ca alternativa tuturor, e obligatia ta!!

Burduşel

Naturaletea te face unic

Tocmai ce m-am intors de la Cluj zilele trecute unde am fost parte a unui proiect european impotriva discriminarii romilor, un loc unde am avut oportunitatea sa cunosc aproximativ 400 de tineri din toata Europa. Lucrurile invatate pe parcursul unei singure saptamani au fost foarte multe si extrem de importante. Am invatat ca nu suntem deloc diferiti unii de ceilalti, ca putem gasi oricand pasiuni comune, ca oamenii sunt la fel indiferent de tara din care provin, ca nu conteaza culoarea pielii in niciuna din discutiile la care iei parte, ca poti sa ai ocazia sa te arati pe tine intr-un mediu multi-cultural fara sa iti fie jena sau teama ca vei fi perceput gresit. Pentru a rezuma intr-o fraza mai scurta, cred ca m-am cunoscut foarte bine pe mine, dar am facut-o vazandu-i pe ceilalti, intelegandu-i, empatizand cu ei, incercand sa le inteleg background-ul si ceea ce isi doresc de la viata. Am invatat ca nu exista bariere de niciun fel, nici macar cea lingvistica, am invatat ca exista comunicarea intre suflete deschise si minti stralucitoare mai presus decat orice. Am cunoscut oameni de o valoare intelectuala greu de masurat, oameni care au trecut prin multe greutati si totusi acum sunt sus si isi ajuta semenii. Am inteles cu adevarat ca nu e cazul sa judeci si sa ataci pe nimeni, indiferent despre ce este vorba. Am realizat ca orice problema din lumea asta, din orice societate a planetei este si problema mea, mi-am dat seama ca pot sa fiu parte din schimbare si ca vreau sa lupt pentru asta pana la ultima picatura de energie. Am reusit sa leg foarte multe prietenii, sper sa fie durabile toate, dar ce am inteles cu adevarat in aceste 8 zile petrecute la Cluj, este ca atunci cand ajungi intr-un loc nou si esti tu cel adevarat, nu incerci sa te cosmetizezi, nu vrei sa te schimbi, nu incerci sa pari altceva, lumea nu are decat optiunea sa te imbratiseze, sa te placa, sa te faca parte din grup. Cu asta raman din experienta #sokeres, cu faptul ca nimeni nu tine cont de ce etnie ai, ce religie practici, in ce tara stai, cati bani ai sau mai stiu eu ce… Am invatat ca omul este om si atat! Faptele sunt singurele care te pot trage in jos, restul nu trebuie sa conteze!! Plus ca trebuie sa emani energia aceea pozitiva, sa ai zambet in tot ce faci si ce spui, sa gandesti liber si pozitiv. Niciodata sa nu ti se para nimic capat de lume, sa poti depasi orice obstacol prin inteligenta si prin caracter puternic. Oamenii pot intelege atat de multe de la tine chiar si fara sa le vorbesti, poti transmite niste trairi sau niste idei foarte profunde doar prin simpla prezenta si prin atitudine. Totul tine de cine esti tu, de ce vrei sa arati despre tine. Trebuie sa renuntam la masti, viata nu e spectacol de teatru, plus ca e prea scurta pentru a incerca sa practici actoria. Bucura-te de tine, asa cum esti, tu aduci plus societatii prin felul tau de a trai, a gandi si a actiona. Arata-i lumii frumusetea ta interioara si rasplata va veni fara intarziere!

Burduşel

Iubirea este altruista

Suntem intr-o perioada ghidata de egoism, o perioada in care ne este atat de greu sa ne gandim la cel de langa noi, niste vremuri in care consideram ca avem cele mai mari griji, probleme sau necazuri. Dar din moment ce reusim sa ridicam valul de pe ochi, incepem sa obsrvam ca exista si oameni calzi, receptivi, dornici sa ne asculte grijile, sa incerce sa ne rezolve problemele, sa se apropie de sufletul nostru, sa ne invete cum se traieste de fapt bucatica asta de viata ce o avem aici de trait. Ajungem din nou la relatii si la ce esti invatat ca ar trebui sa se intample. Cand eram pusti, stiam ca ajungi sa iubesti o persoana pentru felul in care e ea, pentru ce are de oferit, pentru zambet, pentru ochi, pentru personalitatea unica, pentru faptul ca este amuzant/a, chestii normale pe care trebuie sa le posede un om misto. Numai ca iubeam toate chestiile la omul ala doar pentru ca ma faceau pe mine sa ma simt bine in preajma lui. Traim o iubire egoista, o dragoste doar a mea, o lume in care eu eram pionul principal pe tabla de sah a vietii mele amoroase. Ce am invatat cu timpul si acum aproape stiu pe de rost, e ca iubirea nu poate fi egoista, iubirea reprezinta dovada de altruism suprema. Totul s-ar reduce la acel simplu „te iubesc pentru ca te iubesc”, atat de simple sunt lucrurile in capul meu acum. E adevarat ca te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt bine, ma ingrijesti, ma alinti, ma strangi in brate, ma saruti, imi calci camasile inainte sa plec la munca, ma ierti ca vin ametit de la vreo iesire cu baietii, dar acum o fac constient, acum te iubesc pentru cine esti tu in viata mea, te iubesc pentru ca nu stiu ce ar fi viata mea fara tine, acum ca am crescut, as fi cu adevarat in stare sa te iubesc altruist, sa te iubesc pe tine pentru cine esti tu, pentru ce reprezinti, pentru cum comprimi timpul petrecut impreuna si pentru ca nu mi-ar ajunge o viata cu, si langa tine. Am devenit altruist in iubire pentru ca altfel nu are cum sa mearga. Iubirea trebuie sa fie sentimentul care sa egalizeze pentru totdeauana un barbat si o femeie. Iubirea este singurul sentiment care poate trece peste cutumele societatii, care poate rupe bariere etnice, sociale, culturale. Iubirea este puterea suprema a oamenilor. Numai cu iubire poti schimba oameni, altfel nu ai cum sa reusesti oricat ai incerca. Ca sa dau un oarecare fir poetic acestei scrieri, iubirea este un fel de Harap-Alb al vietii noastre, cu totii o asteptam pe cate-un cal multicolor si ne dorim sa nu mai plece niciodata. Iubirea e bunatate, e bucurie, e zambet, iubirea e plimbarea de duminica din parc cu ea de mana, iubirea e micul dejun pe care ti l-a pregatit iubita ta dimineata inainte sa pleci la munca, desi ea nu avea niciun program azi. S-a trezit pentru tine, din altruism. Iubirea e grija pentru celalalt. Desi societatea te invata sa iubesti pentru tine, tu invata sa iubesti pentru celalalt! Numai asa lucrurile vor merge pe un fagas bun, vor incepe sa se aseze asa cum iti doresti si prin altruism vei ajunge sa iubesti cu adevarat! 🙂

Burduşel

Cutremur la nivel mental

Sa reusim sa crestem nivelul de inteligenta si de bun simt dintr-odata. Exact cum ar exploda placile tectonice la un seism. Sa crapam nesimtirea intr-o singura lovitura fulgeratoare. Asta ar trebui sa fie puterea multimii dupa doua mii de ani de la aparitia omului, si asta ar trebui sa fie nivelul de a gandi in anii astia super tehnologizati si presarati numai cu manipulare ostentativa din punct de vedere mental. Trebuie sa avem unitatea si forta grupului incat intr-o secunda sa maturam valul de mizerii ce sunt aruncate catre noi din directia celor ce conduc destinele planetei. Asta putem sa facem numai prin a evolua continuu la nivel psihic, sa reusim inventarea unui ADN de oameni normali la cap, muncitori, inteligenti, carora sa le pese unora de ceilalti, indivizi cu integritate, oameni dornici de munca si de afirmare. Noi vedem doar bucata de la noi din tara si credem ca la noi e cel mai rau. Nu e deloc asa, peste tot se joaca aceeasi piesa, doar scena difera de la un oras la altul, de la o tara la alta… Noi suntem cea mai mica veriga a lantului, noi nu decidem nimic de fapt in privinta noastra. Ne-au dat astia voie doar sa ne alegem ce paine vrem sa mancam, cum vrem de fapt sa traim nu ii intereseaza. D-aia nu contenesc sa zic, alta solutie nu avem. Doar sa opunem rezistenta prin a avea comportament de oameni normali, cu totii. De a ne folosi inteligenta in scop comun si constructiv, sa utilizam mijloacele tehnologice pentru a ne eleva, sa incercam sa progresam ca multime, ca intreg. Tintind spre un mod de a gandi si a actiona rational. Discutia e mult prea complexa, nu ne-ar ajunge internetul sa putem vorbi despre ce putem si despre ce trebuie sa facem, pentru a imbunatati nivelul de viata al omenirii.

Burduşel

Vorbe dintr-un suflet…

Simt asa, prin toate fibrele corpului meu vlaguit, cum se scurge fiecare picatura de iubire pe care o aveam depozitata in adancul sufletului. Si de acolo, dinauntrul celui mai calduros loc al corpului uman, vorbeste cu ultimele puteri un tip cu vocea din ce in ce mai stinsa. Nu il aude nimeni de multa vreme. El continua sa vorbeasca, sa urle, sa planga, sa implore spre a fi scos din temnita sufletului… Caci ce e cuvantul unui suflet fara a avea cui sa il rostesti? Ce rost sa existe atata tumult si atata durere daca nimeni n-o va alina vreodata? Exista oare analgezice ale sufletului? Poate ca iubirea e singura care poate alina durerea asta ce nu mai conteneste… Dar daca iubirea nu apare, ramai doar cu durerea? De ce sa ramai cu durerea cand ar putea sa nu iti pese? Iti zic eu de ce, pentru ca sufletul habar nu are cat de dureros e sa dai si sa nu primesti. Doar creierul poate realiza asta, si o face de fiecare data prea tarziu. Sufletul stie doar sa ofere, gratuit, nerambursabil si ramane ca in perioada cand faceau toti romanii credite cu buletinul, adica in ceata, sau cu buza umflata. Sufletul doar urla ca nebunul, nu il aude nimeni, creierul se lasa condus mereu si realizeaza abia cand zarurile au fost deja aruncate. E rau ca sufletul dat nu il mai poti lua si ca pierzi cate o bucata din el o data cu fiecare nereusita pe plan sentimental. E posibil ca la finalul trecerii noastre prin viata, sa nu mai ai destul suflet pentru tine cat sa traiesti, suna cam trist asta, nu? Tine exclusiv de modul in care iti gestionezi sentimentele, are stransa legatura cu felul in care coordonezi sufletul cu mintea. Cu cat e mai buna relatia dintre ele, cu atat vei reusi sa capeti fericirea adevarata, constienta si fara sfarsit. Asta e secretul pentru reusita pe plan sentimental, numai asa iti poti pastra sufletul intact. Avand o perfecta comunicare intre suflet si creier, altfel nu ai nicio sansa… Pleci cu sufletul sfaramat in mii de bucatele si nu o sa poata reusi nimeni sa il lipeasca oricat s-ar stradui…

Burduşel

Haos total in ganduri

Ca orice om in lumea asta, si tu ajungi uneori la limita puterilor. Sunt perioade pe care iti doresti sa le depasesti cu tot dinadinsul, momente in care gandurile te incoltesc si habar nu ai incotro te indrepti. Totul se petrece din cauza starilor de moment, lehamitea, dezgustul si nivelul suportabilitatii ajung la extrem si nu mai poti gestiona corect nimic din ce se petrece in viata ta ca individ. Atunci intervine si nemultumirea legata de absolut orice, pare ca indiferent ce esti dispus sa faci nu se va modifica deloc cursul evenimentelor si panta descendenta pe care ai patruns e una fara final. Chiar si asa, in tot complotul asta pe care l-ai orgaznizat impotriva ta, trebuie sa nu uiti niciodata ca singurul care se poate scoate din depresie, singurul care isi poate imbunatati traiul, singurul care intelege cu adevarat nevoile si lipsurile tale esti tu. Tu esti sursa fericirii tale, nimic si nimeni nu e responsabil pentru asta in afara de tine. Iar fericirea, asa cum bine stim cu totii, este sentimentul suprem spre care tanjim necontenit. Nu te opri din drum, nu iti pune piedici in a gasi ceea ce iti bucura inima. Fericirea vine din sufletul tau, nu o poate lua absolut nimeni de acolo fara voia ta. Tu esti gardianul sufletului tau si poti alege cu buna stiinta cine merita sa iti primeasca sentimentele. E posibil sa gresesti, sa apreciezi gresit si sa oferi dragostea si caldura din sufletul tau unui om de gheata. Nu-i nimic, invata din greseli si pastreaza usa sufletului inchisa cu 3 randuri de lacate pana cand consideri ca va aparea altcineva indreptatit sa primeasca ce ai tu de oferit. Nimic nu e pana la final. Nici tristetea, si din pacate nici fericirea. Bucura-te de ce ai atunci cand se intampla sa ai, intristeaza-te cand ai pierdut ce iubesti, dar niciodata sa nu te inchizi sau sa renunti. Soarele rasare in fiecare zi, ai sansa unui nou inceput la fiecare 24 de ore. Indiferent ce greutati intampini, incearca sa le depasesti, lupta cu ele, creste in batalia cu infrangerile si fa tot posibilul sa devii un castigator. Premiul e fericirea ta, nu cred ca vrei sa pierzi meciul asta. Fii linistit, nu e tarziu niciodata, meciul asta are multe reprize, nu lasa niciodata manusile si garda jos pentru ca risti sa cazi la podea. Dar daca de la podea esti in stare sa te ridici, lupta din picioare iti e la indemana si ai toate mijloacele sa o castigi. Tine minte, cu viata te lupti pana la ultima picatura de energie ca sa te castigi pe tine!! Totul se intampla cu un scop. Eu iti vorbesc aici de unicul scop, de cel primordial, adica de tine. Asta e de fapt cu viata asta si cu toate incercarile ei, toate trairile astea amestecate vin la tine pentru a reusi sa construiasca un TU cel mai puternic si cel mai pregatit. E lectie tot, orice situatie iti este data este o lectie si ai lucruri de invatat tot timpul pe drumul spre descoperirea de sine. Mergi si lupta cu viata, ea ti-a dat de mult intalnire, te cam feresti crezand ca esti nepregatit. Du-te in bataia pustii, surprinde-te pe tine cu felul in care esti pregatit sa lupti!!

Burduşel