Spalare pe creier

Cu cat te uiti mai mult la televizor, cu atat mai repede iti dai seama ca se doreste indobitocirea rasei umane pe orice plan si prin orice mijloace. Nu gasesti decat rarisim ceva educativ difuzat de vreo televiziune. Daca nu reprezinta scandal, injurii, proasta crestere, nesimtire si prost gust, nu mai are cum sa ajunga pe ecranele televizoarelor noastre. De dimineata pana seara, daca zappezi pe fiecare canal al tv-ului, nu reusesti sa stai 10 minute pe un anumit post si sa vizionezi ceva interesant. E plin de non-sensuri, numai informatii nefolositoare, plin de barfa si nimicuri. De ce naiba m-ar interesa pe mine ca o anumita persoana se desparte de alta, ca unul isi bate nevasta, ca Bianca isi duce cainele la veterinar, ca isi pune Crudu unghii, ca Mutu nu mai e nici cu Alexandra, nici cu Consuelo si o fute pe alta pana se plictiseste si trece la urmatoarea? Daca stai sa analizezi si sa te gandesti prodund la asta, iti vei da seama ca apare la televizor tot ce nu ai nevoie, pentru a te tine departe de lucrurile ce te privesc cu adevarat. De cate ori nu ati auzit sau vazut la stiri replica asta: „ieri s-a votat in Parlament legea care permite alesilor sa fure linistiti”??? Va spun eu, de nenumarate ori. De ce cacat nu dau stirea cu vot in Parlament, sau cu modificare de taxe si impozite, sau cu cresterea accizelor exact cand are loc? Ei iau masurile si abia apoi suntem instiintati. Merge spre autodistrugere lumea asta, spre o era a junglei retraita in secolul vitezei. Informatia inseamna putere, iar atata timp cat ea e suprimata, atata timp cat noi nu detinem informatia pura, adevarata, sincera, corecta, nealterata si asteptam stiri de cacat de la ora 5, suntem cat de slabi se poate ca oameni. E rusinos sa ajungi sa vrei televizor de 2m si de 50 de milioane si sa nu ai ce sa vezi la el, mai rau te incurca. Mass-media nu educa, prosteste. Mass-media promoveaza numai retardare si minciuni. Mass-media nu mai reprezinta a 4a putere in stat, ci mai degraba vinde iluzii desarte si minciuni ieftine. Traim intr-o tara saraca si din cauza lipsei de informatii folositoare, sa speram ca se va schimba curand starea de fapt a lucrurilor!!

Bosho

Universul lucreaza :))))

Azi, imediat cum am ajuns la munca, am primit mesaj de la prietenii mei, astia de la Telekom, cu faptul ca mi-a fost incarcat contul cu 6 euro. Caterinca e ca eu nu imi mai cumparasem credit de vreo 3 luni si am inceput sa ma gandesc, sa imi strofoc creierul, sa pot afla cine a facut asta. Am sunat-o pe mama, a zis ca in niciun caz n-ar fi facut una ca asta :)))), i-am scris surorii mele pe Facebook si ea a zis ca n-are nicio legatura cu intamplata asta. Drept pentru care m-am apucat frumos sa postez un mesaj pe profil si sa multumesc frumos celui/celei care au facut asta. Mai mult de atat nu mi-a venit in gand, sper sa fi impacat Universul cu multumirea mea si sa nu fiu nevoit sa ma ard cu vreo 30 de lei ca sa fie totul la forma initiala. :)))) Nu de alta, dar stau proooost rau de tot cu banii pana pe 8 la salar. Abia spre seara cand am ajuns acasa am stat si m-am gandit ca poate un om a pierdut niste bani si mi-a parut rau, sincer zic!! Dar nu cred ca exista vreo posibilitate sa ii returnez, chiar daca m-am gandit cam tarziu. Oricum, mi-a facut ziua chestia asta, e clar. M-am simtit norocos si special, am trait cu impresia ca oamenii chiar se gandesc la mine, dar de fapt, NU! :)))))) Cam asta e povestirea de azi, repet, sper sa nu loveasca inapoi karma sau universul, sau mai stiu eu ce entitati superioare au fost deranjate de faptul ca mi-a fost incarcata cartela prin prostratie divina . :))))))

Bosho

Scânteia, licărirea, văpaia…

Nu ştiu cum sunt alți bărbați, dar eu când remarc o femeie frumoasă îmi ia maximum 1,3 secunde să observ atent fiecare trăsătură deosebită, felul in care se curbează buzele la un zâmbet, cum se ridează ochii la colțuri, forma nasului, a sprâncenelor, culoarea părului, poziția corpului, tot ce mă interesează si mă atrage la o femeie, văd in secunda aia. Aia e secunda în care se aprinde tot, secunda în care tu, bărbatul, pierzi lupta fără ca măcar să fi început, eşti pierdut ca un copil într-un parc de distracții, nu îți mai auzi gândurile, nu mai vezi pe nimeni, nu mai simți că trece timpul. Totul se petrece cu o viteză amețitoare şi nu ai nici cea mai mică putere să răspunzi, să te împotrivesti, să schițezi vreun gest. Acolo câstigă ea şi pierzi tu. E jocul ei, brothere, n-ai nicio şansă să câstigi războiul asta, niciunul nu avem. Şi totul e pierdut de la secunda aia blestemată în care ai ridicat ochii din pământ, sau când erai în metrou, sau la facultate, sau în parc… Faza tare ar fi să pierzi, dar la final să câştigi. Să ai norocul să vezi cu tehnologie hawk-eye în secunda aia, ba chiar să ai şi raze X, să poți pătrunde înauntru, să vezi ce se ascunde în casa inimii. Şi uite aşa să te lauzi peste zeci de ani că ți-ai câştigat fericirea într-o secundă, că viața nu ți-a mai fost la fel de atunci, că ai găsit motivul să trăieşti, că erai singur într-o lume imensă şi că brusc ați devenit doi, unul pentru celălalt. Doi pentru o lume şi o lume doar pentru voi. Toate astea într-o singură secundă, n-ai nevoie de mai mult, e de ajuns doar o simplă privire. Ştiu că o să zici că e posibil să greşeşti, să te înşeli, ai mai pățit-o! Un singur lucru trebuie să ai în cap, ce spunea Mihai Călin la Pro Tv prin ’97: „dacă nu rişti, nu câştigi!” :)) Fix despre asta este vorba, trebuie să faci doar un pas spre ceea ce iți doresti, spre ceea ce cauți, spre fericirea visată, spre împlinirea sufletului!

Drumul spre succes

A scos azi album Grasu XXL cu acelasi nume ca postarea mea, echipa de la Okapi a realizat si un film de scurt-metraj tot cu aceeasi tema ce are ca protagonisti 5 oameni obisnuiti care intreprind lucruri. E vorba despre o inotatoare, un boxer, un vanzator de la Cora, o gagica pilot de avion si un domn care impaiaza diverse animale pentru muzee. In filmul asta se pune o singura intrebare, sau mai bine zis se abordeaza un singur subiect, si anume succesul. Oamenii astia sunt intrebati pe rand cum se raporteaza ei la succes, ce inseamna succes in viziunea lor, ce sacrificii presupune succesul si fiecare da un raspuns unic, diferit si interesant din multe puncte de vedere. De aici vrea sa plece si discutia mea cu voi in seara asta si imi doresc sa aflu ce inseamna pentru voi succesul, ce v-ar face cu adevarat sa va simtiti impliniti, la ce fel de succes va raportati si tot ce mai doriti voi sa impartasiti pe acest subiect. Sa va fac curaj, o sa va spun eu care imi e pozitia fata de succes si felul in care ma raportez la ce e de facut pentru a il obtine. Daca ma intrebai in urma cu ceva ani, as fi zis ca succes inseamna sa te recunoasca lumea pe strada, sa ai bani, sa duci o viata fara griji materiale, sa iti permiti tot felul de luxuri, sa nu tii cont de nimeni si de nimic… Intre timp perceptia mi s-a schimbat si pentru mine succesul inseamna fericire, inseamna implinire sufleteasca personala, inseamna familia sanatoasa si fericita, inseamna prietenii pe care ii am si pe care ii pretuiesc. Succes ai atunci cand faci ce iti place cu adevarat si iti bucuri inima, cand timpul nu mai exista, cand banii n-au fost inventati vreodata, cand nu mai stii daca e zi sau noapte facand ce iubesti si ce te face fericit. Asta e succesul pentru mine, bucuria de a te gasi pe tine nou in fiecare zi, de a invatat lucruri noi, de a putea savura momente in prezenta oamenilor dragi inimii tale. Pentru tine ce inseamna succesul??

Cine pe cine pacaleste?

Esti copil si faci tot ce iti place. Perioada pana la 7-8 anisori e dulce ca o ciocolata Milka cu Oreo si in mintea ta de copil crezi ca o sa faci numai ce si cum vrei tu, ca o sa fie viata exact ce ai comandat. Ajungi la scoala si incepi inca din frageda pruncie sa „tirezi”, sa „arzi” si sa pacalesti. La momentul ala e clar ca nu stii cine pe cine pacaleste, ai impresia ca tu esti seful universului, te ajuta si varsta sa plutesti pe nori si sa n-ai nicio grija. Treci de clasele primare si ajungi prin a7a sau a8a si deja esti adolescent, ai numai „baietie” si swag in cap, vrei sa futi gagici si chiar traiesti cu senzatia ca nimeni nu e mai presus decat tine. Scolii nu prea ii acorzi importanta, oricum esti atat de smecher incat nu simti nevoia sa iti faci teme sau sa inveti cand ajungi acasa. Ai creier brici si prinzi tot inca de la o prima mentionare. Mergi la liceu si smecheria continua, dai de oameni noi, de anturaje care mai de care mai dubioase si mai caterinca, pizde, bauturi, golaneala. Scoala, la fel, tot pe un plan secundar… Iei Bac-u din inertie, ba chiar cu nota mare si decizi ca n-are rost sa te strofoci sa dai la facultate la stat. Tu ai alte filme, vrei sa fii baiat, sa stai cu anturajul si sa fie viata asa cum ti-o doresti. In facultate nebunia atinge cote alarmante si nici nu mai retii cand ai fost ultima oara la vreum seminar, de cursuri nici nu mai vorbim. Iti gasesti si un job, zici sa si produci niste bani si uite asa trece timpul si se termina facultatea, cand tu inca nu esti pregatit de mari lucruri, esti lipsit de experienta si incepi sa iti pierzi speranta intr-un viitor stralucit. Acum daca stai sa te gandesti, stii pe cine ai ars doar ca incerci sa iti aduci aminte cat mai rar posibil. Si stii de ce? Pentru ca singura teapa si cea mai buna pe care ai dat-o in viata asta, ti-ai dat-o tie!!! Amar, nu? 😦

Revenire intarziata

Am lipsit de pe aici in ultimele 5-6 zile, sper sa va fi lipsit si voua. O multime de lucruri s-au intamplat in ultima vreme: Vanghelie a furat 100 de milioane de euro, Dorin si Alin Cocos i-au facut „16” sefului ANI, Becali mai are maximum 2 saptamani si isi ispaseste pedeapsa cu inchisoarea, Simonica Halep s-a calificag in „sferturi” la Indian Wells, Raduleasca a reaparut la tv dupa o galagie de ani ca jurat la Romanii au talent si multe altele. Asta-seara vorbim doar despre un eveniment dintre toate cele mentionate, si anume despre Mihaela Radulescu, care a revenit in peisajul mediatic romanesc dupa o absenta de cativa ani. Toata lumea a fost placut surprinsa sa vada ca diva nu si-a pierdut apetitul pentru show, ca e la fel de placuta din punct de vedere fizic, ca e amuzanta si ca nu si-a pierdut din candoarea si charisma pe care le avea. Ei bine, ca orice om, si doamna Radulescu e supusa greselii… Iar la prima emisiune de la Pro a comis una impardonabila, a reusit sa ii spuna unui concurent orb ” sa ne vedem cu bine in etapa urmatoare”… Nu pot sa imi imaginez cum a putut sa scoata pe gura astfel de cuvinte, imi e imposibil sa inteleg cum la experienta ei a facut o asemenea gafa. Sa nu mai vorbim de idiotii de la Pro Tv din productie care nu au analizat imaginile inainte de montaj si au reusit sa faca o prostie de proportii cosmice… Apoi, seara a continuat: diva, wonder woman-a show-biz-ului romanesc, iubita saritorului din luna, doamna ce sarbatoarea duminica in familie, face o remarca de o nesimtire crasa, o remarca ce nu isi avea locul nici macar intr-o discutie de tate in mijlocul ulitei din sat. A facut grasa o fetita de 14 ani in vazul intregii tari. Ce iti e cu oamenii astia de se ajung si li se pare ca pot avea o parere despre absolut orice, o moldoveanca venita din creierii muntilor care se incalta cu chilotii atunci cand a venit prima oara in Bucuresti. Mai nou s-a apucat de scris si se vede mare poetesa… Pacat de noi ca astia au ajuns sa formeze opinii si sa ofere verdicte referitoare la talent. Ea, scriitoreasa, ce talente ascunse are??? Sau nu sunt deloc ascunse??? :)))))

Dumnezeu „doarme pe el”!!!

Life According to Sam 2013: https://youtu.be/8nuFXPTa4Os

Am vazut azi-noapte un film care m-a rupt in bucati, am plans in hohote ca un copil si m-am suparat iar pe divinitatea asta de-a dreptul inexistenta. Intrasem pe Facebook si zapam pe mai multe pagini cand am dat de Adalia Rose. Adalia Rose e o fetita de vreo 13-14 care sufera de Progeria. Ce e Progeria? E o boala care te imbatraneste subit, n-are leac descoperit si asteptarea maxima de viata e pana la vreo 15 ani. Ei, pe pagina fetitei am gasit un link care m-a trimis la un film, „Life according to Sam”. Sam e un baietel de 13 ani, copilul a doi profesori de fizica, suferind tot de progeria. Parintii lui sunt oamenii care au reusit sa creeze primul medicament care sa prelungeasca asteptarea de viata a pacientilor dupa multe incercari esuate. Povestea e una heart-touching, am plans in hohote ca un copil si m-am razboit mental cu Dumnezeu timp de o ora si jumatate. Ganditi-va ca afectiunea e foarte rara si ca unul din patru milioane de copii sufera de aceasta mutatie genetica. Asta face ca pe Terra sa fie maximum 250 de copii bolnavi fara nicio sansa la viata. Aici intervine problema mea cu Dumnezeu. Ce creator esti tu cand arunci un asemena blestem asupra unor copii si a unor familii care trebuiau sa fie ca toate celelalte? Cum poti tu sa rabzi durerea inimaginabila a acelor oameni? Cum sa pot crede intr-o astfel de entitate, cum sa ma pot baza sau ruga la cineva care „doarme in post”? Nu o sa inteleg niciodata cum poate permite asemenea nenorociri si atata nedreptate. M-a atins pana in maduva oaselor filmul si m-a pus pe ganduri serios cu privire la tot ce inseamna si la tot ce a ajuns omenirea la momentul de fata. Nu cred ca sunt potrivit pentru perioada asta si ma simt pierdut si intrigat de tot ceea ce reprezinta rasa umana si de toate situatiile prin care unii oameni sunt nevoiti sa treaca. Unde e masura egala pentru toti, cum suntem toti „fiii” lui Dumnezeu? De ce trebuie sa existe durerile astea in vietile oamenilor? Nu pot sa imi explic si nu voi intelege niciodata…

Fuga de cotidian

Am iesit aseara prin Eden si am ramas uluit de frumusetea locului, desi mai fusesem acolo de vreo 2 ori. Insa, ce m-a incantat cu adevarat, este felul in care oamenii se comportau unii cu ceilalti, cum se simteau, cata libertate isi dadeau… D-asta zic, nu suntem putini deloc, oamenii care au suflet si minte frumoase. Doar ca te fute viata asta cu programul ei si nu te gasesti des in astfel de locuri care sa iti bucure spiritul si e pacat. Ma uitam la fiecare chip in parte si nu vedeam griji, nu vedeam ura, nu vedeam rautate, tot ce se citea era relaxarea totala, fuga de cotidian si o bucurie in privire cum nu imi e dat prea des sa vad. Trebuie sa ne gasim, sa ne cautam, sa iesim numai cu oamenii astia, oameni speciali ce ne-ar imbunatati calitatea vietii, frumusetea timpului liber si langa care am avea numai de invatat si castigat. Am eu o conceptie legata de Bucurestiul fiecaruia dintre noi si ziceam ca bucatica individuala a fiecarui om din oras este frumoasa, placuta, linistita si iubim Bucurestiul nostru. Nasol e cand bucatica ta de lume se intersecteaza cu a altuia ce nu e pe acelasi film si de aici lucrurile degenereaza… Aici apare importanta gasirii locurilor si a oamenilor creati pe paternul tau, mulati pe gandirea si pe felul in care actionezi tu, cu experiente variate, diferite, dar totusi concepte comune si corecte despre viata. Oameni inteligenti, oameni frumosi, oameni ce stiu ca ceea ce vedem in fiecare zi nu e totul, ca exista mai mult de atat si ca frumosul e in fiecare dintre noi. Eu am inceput sa gasesc din ce in ce mai multi semeni si sunt mult mai viu si mai implinit cu mine ca om, m-am gasit si stiu ce vreau sa fiu. Si vreau sa va gasesc si pe voi in aceeasi stare mentala pentru a ne intalni in zambet.

Iubesc oamenii frumosi

Oamenii, prin definitia lor, ar trebui sa fie frumosi, inteligenti, cu suflet bun, sociabili, zambitori, prietenosi pentru ca toate aceste calitati sunt in fiecare dintre noi. Eu iubesc oamenii, nu as putea sa traiesc in lipsa comunicarii de orice fel, fie ea cu un prieten, cu un vecin, cu mama, cu un coleg sau cu iubita mea. Cu toate astea, toti traim in aceeasi Romanie, in acelasi Bucuresti si stim ca oamenii pe care i-am pomenit eu sunt din ce in ce mai greu de intalnit. Asa de tare mi se bucura sufletul cand cunosc persoane deschise, autentice, naturale, libere in exprimare, am o traire asa de intensa cand ma gasesc in celalalt de langa mine. Ce nu inteleg eu, e cum pot ceilalti sa fie atat de scarbiti, atat de ranchiunosi, atat de tristi, atat de intunecati si cum de nu pot vedea ca modul corect de a trai viata asta e acela cu zambetul pe buze, cu bucurie in suflet, cu pofta de a respira aerul fiecarei dimineti. Fara falsa modestie, cred cu tarie ca lumea ar fi mai buna daca majoritatea oamenilor ar gandi si ar actiona la fel ca mine. Stiu, o sa vi se para ca sunt nesimtit si ca prea ma dau important, dar nu e asa deloc. Eu chiar sunt viu, nebun, fac oamenii sa rad, ii fac sa uite de probleme, imi creez prietenii, ma conectez cu persoane noi imediat. Si mai cunosc o gramada de oameni la fel ca mine, pe multi i-am cunoscut acum 2 zile si sunt bucuros ca mi-au fost pusi in cale. Insa oamenii astia o sa ajunga incet sa isi piarda si ei speranta si bucuria, fericirea si zambetul, pentru ca asta face societatea, iti fura rasul, iti ia fericirea, te fute la maximum si nu iti da nimic la schimb. Asa ca, tot ce avem de facut e sa fim copii, sa fim nebuni, sa radem din nimic, sa ne facem fiecare clipa asa cum ne dorim. Noi, oamenii frumosi putem schimba lumea asta doar cu un suras sau cu o gluma cu tenta sexuala spusa in pauza la munca. :)))))) Totul e sa vrem sa o facem!!!

Nu va chinuiti, mamă!

Azi veneam de la training, alt job decat ala de saptamana trecuta si, in drum spre casa m-am intalnit cu o matusa pe care n-am mai vazut-o de cel putin 3 ani. Revederea a fost placuta, ne gaseam in statie la Eroii Revolutiei, eu asteptam 141 si exact cand venea masina, am zarit-o pe tusa si am decis ca o sa astept 323 sa merg cu ea. Ne-am pupat pe obraji si ne-am strans in brate, imi era dor de ea. Am intrebat-o de verisoarele mele si mi-a spus ca toate sunt bine. Ea nu se simtea asa bine si era destul de imbatranita fata de ultima intalnire a noastra. Am fumat impreuna o tigara si ne-am urcat in Ratb sa mergem spre casa. Din poveste in poveste, am ajuns la viata intima, la o posibila relatie si chiar casatorie. Mi-a fost mare uimirea sa vad ca matusa mea ma incuraja sa mai astept, sa nu ma grabesc in a-mi intemeia o familie si a face un copil. Spunea clar ca e prea devreme si ca trebuie sa mai copilaresc, ca sunt inca necopt la 24 de ani. Eu, incercam sa ii spun ca eu chiar imi doresc relatie stabila, casnicie, copil si ea insista ca nu si nu. Ba chiar spunea ca nu mai suntem pe vremea raposatului sa te placi si sa te iei. Ca acum e lumea altfel, ca femeile s-au emancipat, ca trebuie sa cunosti omul cu care vrei sa imparti viata, ca nu merita sa te chinui de tanar… Nu stiu ce sa mai cred, eu zic ca matusa pe undeva are dreptate, dar nici dreptatea asta nu se aplica in toate cazurile. Vreau sa imi gasesc linistea si stabilitatea sa iau decizia potrivita, sa fiu pregatit pentru noi pasi in viata mea si pentru a ma pune pe drumul ce mi-l doresc. Dar cred ca aici intervine dictonul ala idiot care spune ca „exact atunci cand iti doresti ceva, nu vine! Trebuie sa nu te mai gandesti si imediat apare ce voiai.” Ciudata si viata asta pe mai toate planurile…